Coran: sura VII, 11-27: Noi v-am creat și v-am dat chip și le-am zis apoi îngerilor: "Prosternați-vã înaintea lui Adam!" Și s-au prosternat ei, afarã de Iblis , care nu a fost printre cei care s-au prosternat. L-a întrebat: "Ce te-a oprit sã te prosternezi, când ți-am poruncit?" A rãspuns: "Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai fãcut din foc, iar pe el l-ai fãcut din lut!" A grãit [Allah]: “Coboarã de aici, ca sã nu te mai arãți semeț aici! Deci ieși afarã și tu vei fi dintre cei vrednici de dispreț!”. A rãspuns: "Dã-mi un rãgaz pânã în Ziua când vor fi înviați [din morți]!" A grãit [Allah]: "Vei fi dintre aceia cãrora li se va da pãsuire!" A zis [Iblis]: "Pentru cã m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tãu cel drept Și îi voi împresura în valuri, din fațã și din spatele lor, de la dreapta și de la stânga lor, și nu-i vei afla pe cei mai mulți dintre ei mulțumitori”. A grãit [Allah] : "Ieși de aici , disprețuit și alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toți! Iar tu, o, Adam! Sãlãșluiește tu împreunã cu soața ta în Rai! Mâncați voi ori de unde voiți, însã nu vã apropiați de acest pom , cãci altfel veți fi dintre cei nelegiuiți. Dar Satan i-a ispitit, voind sã le arate goliciunile care le fuseserã ascunse, zicând: “Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi sã nu deveniți îngeri și sã nu fiți nemuri. Și el s-a juruit lor: "Eu sunt pentru voi un bun sfãtuitor!" Așadar, el i-a înșelat prin amãgire. Și când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor și au început sã-și punã peste ele frunze din Grãdinã. Și Domnul lor i-a chemat. Și au rãspuns ei: "Doamne, am fost nedrepți cu sufletele noastre și dacã nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduți" . Le-a spus [Allah]: "Coborâți ! Vã veți fi dușmani unul altuia și pe pãmânt veți avea sãlaș și plãcere pânã la un timp! " Apoi [a mai] grãit: "Pe el veți trãi, pe el veți muri și din el veți fi voi scoși!" O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouã straie care sã vã acopere goliciunile, ca și podoabe. Dar veșmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah; poate cã ei își vor amint O, fii ai lui Adam! Sã nu vã amãgeascã Satan, așa cum i-a scos pe pãrinții voștri din Rai, dezbrãcându-i de veșmintele lor, ca sã le arate goliciunile lor! 

Scribul: Să vă explic... am început să scriu istoria lui Solomon: pentru acest lucru avem încă martori. Apoi am mers până la David, apoi până la Saul, și până la Judecători... am urcat tot mai în timp, însă pe măsură ce urcam martorii deveneau tot mai rari. Am ajuns până la Iosue, Moise, Patriarhi, Abraham... la acest nivel nu am putut face altfel decât să mă inspir din legendele antice. În sfârșit, tot urcând în timp nu m-am aflat decât în fața istoriei începuturilor, cea a creației. Ajuns aici mi-am spus: cât sunt de cretin, mai am încă un martor, pe YHWH.

YHWH: Efectiv, mă duc la el. Ce vrei să știi?

Scribul: Aha, referitor la micile lucruri de la începuturi suntem în acord, cred eu, le știm: ziua întâi, ziua a doua... lumina, pământul, plantele, animalele... etc. Aceste lucruri le știm, ce mă interesează este crearea omului.

YHWH: Oh, aici m-am necăjit și eu cel mai mult... În fine, dacă te interesează!!!

Scribul: Mai mult, mă pasionează!    

135. A sosit momentul să vorbim un pic și despre predica din cadrul liturgiei, care necesită o evaluare serioasă din partea păstorilor. Voi vorbi mai cu seamă, cu o grijă deosebită, despre predica și pregătirea ei, deoarece reclamațiile referitor la acest minister sunt numeroase, iar noi nu putem face ca și cum nu le-am fi auzit. Predica este măsura pentru a evalua proximitatea și capacitatea întâlnirii dintre un păstor și poporul său. De fapt, credincioșii știm că acordă o importanță deosebită predicii; însă ei suferă deseori, ca și miniștrii hirotoniți, unii de a asculta, ceilalți de a predica. Este foarte trist să fie așa. Predica poate fi efectiv o intensă și fericită experiență a Duhului Sfânt, o întâlnire îmbucurătoare cu Scriptura, un izvor nesecat de înoire și creștere spirituală.

136. Să reînoim încrederea noastră în predică, convinși fiind că Dumnezeu este cel care dorește să-i întâlnească pe oameni prin predicator și că el își arată puterea prin cuvântul uman. Sfântul Paul vobește cu tărie despre necesitatea de a predica, fiindcă și Domnul a voit să-i întâlnească pe oameni prin cuvântul nostru (Rm 10, 14-17). Prin cuvânt, Domnul nostru a sedus inima oamenilor. Veneau să-L asculte de pretutindeni (Mc 1, 45). Se minunau „îmbătându-se“ cu învățăturile lui (Mc 6, 2). Aveau convingerea că vorbea ca cineva ce are autoritate (Mc 1, 27). Prin cuvânt, Apostolii, pe care El i-a instituit „pentru a fi însoțitorii lui și să-i trimită să pedice“ (Mc 3, 14), atrăgeau toate popoarele în sânul Bisericii.   

Călătoria nocturnă a profetului Mohamed

Islamul este unanim în a susține această călătorie nocturnă a Profetului Mohamed, călătorie efectuată cu trupul și cu sufletul, în sfera cerească, traversând cele șapte ceruri. Allah i-a pus la dispoziție pe cel mai destoinic însoțitor din Împărăția sa, îngerul Jibril, întovărășit de îngerii Mihail și Israfil.

Profetul și tradiția mistică musulmană povestește astfel această călătorie