Inteligența în slujba credinței: Cazul Sf. Augustin între 386-387

Sfântul Augustin explică itinerariul și aderarea lui la creștinism prin fraza: trebuie crezut pentru a înțelege și a înțelege pentru a crede. Păcatul este ca o pânză pe ochii sufletului care-l împiedică pe om să cunoască Adevărul. Credința este ghidul ce ajută rațiunea să meargă cât mai departe posibil în cunoașterea lui Dumnezeu. Există o complementaritate profundă între credință și intelect pentru cunoașterea lui Dumnezeu, care l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa, deci cu scopul de a-L cunoaște și, cunoscându-L, să-L iubească. Pentru Sfântul Augustin inteligența este în slujba credinței și credința este ghidul rațiunii. În comunicarea de față voi expune reflecția Sfântului Augustin catecumen, pe când se afla la Cassiciacum, 386-387, unde se pregătea pentru primirea boteztului în noaptea Paștelui, 24-25 aprilie, 387. În această perioadă el a scris trei dialoguri filosofice, după ce mai întâi citise el însuși „libri platonicorum = scrierile platonicilor“. Aceste dialoguri sunt: Contra Academicos, De beata vita și De ordine.