• Socrate din Constantinopol: Lista episcopilor de la conciliul din Niceea in 325

    Lista este dată de istoricul bisericesc Socrate din Constantinopol în Istoria bisericească, I, 13, 11-12. Lista pe care o redăm aici nu se află decât într-un singur manuscris al Istoriei bisericești, în altele ea se întrerupe după primele șapte nume și face trimitere la un document Synodikon al lui Atanasie de Alexandria (298-373), necunoscut de noi astăzi, unde cititorul ar trebui să găsească lista completă. Un cercetător englez, Ch. Hansen, a corectat lista numelor aflate în acest manuscris confruntând-o cu alte liste cunoscute, Patrum Nicaenorum Nomina latine graece coptice arabice armeniace. Sociata opera ediderunt Henricus Gezler, Henricus Hilgenfeld, Otto Cuntz. Adiecta este tabula geographica. Mit einem Nachwort von Christoph Markschies. Neudruck der 1. Auflage (1898), Leipzig, 1995; E. Honigmann, „Recherche sur les listes des Peres de Nicee et Constantinople”, Byz 11, 1936, p. 429-449; „Sur les listes des eveques participants aux conciles de Nicee, Constantinople et Chalcedoine”, Byz 12, 1937, p. 323-347; „La liste originale des Peres de Nicee”, BZ 14, 1939, p. 17-76; „The original list of the members of the council of Nicaea, the robbersynod and the council of Chalcedon”, Byz 16, 1942, p. 20-80; „Une liste inedite des Peres de Nicee Cod. Vatic. 1587”, Byz 10, 1950, p. 63-71; M. Aubineau, „Les 318 serviteurs d’Abraham et le nombre des Peres au concile de Nicee (325)”, RHE 61, 1966, p. 5-44. Acest ultim autor tratează „problematica” numărului Părinților prezenți la primul conciliu de la Niceea. Vocile celor care au participat efectiv la conciliu sunt variate: Eusebiu de Cezareea estimează că ar fi fost „circa 250” de Părinți; Atanasie de Alexandria, diacon și secretarul episcopului său Alexandru, din culisele conciliului, ne spune că ar fi fost „în jur de 300 de Părinți”. Începând cu Ilarie de Poitiers, lista este fixată la „318 Părinți”, făcând legătură cu cei 318 servitori ai lui Abraham care i-au învins pe dușmanii lui Lot care-l luaseră ostatec. După cum Abraham a învins vrăjmașul cu cei 318 servitori, tot astfel și Isus Cristos a învins vrăjmașul, pe Arie și discipolii lui, la conciliul de la Niceea prin formula dogmatică promulgată și aprobată de cei „318 participanți”.    


    votre commentaire
  • Imparatul Constantin: Scrisoare catre Alexandru si Arie

    Scrisoarea este reprodusă integral de Eusebiu de Cezareea în panegiricul Vita Constantini, II, 64-73. De asemenea, istoricul bisericesc Socrate din Constantinopol reproduce parțial această scrisoare în Istoria bisericească, I, 7, 2-20. Dincolo de destinatarii numiți explicit, Alexandru, episcop de Alexandria, și Arie, parohul comunității din Beaukalis, lângă portul Alexandriei, scrisoarea pare sa fie adresată unui sinod de episcopi: „sfintele voastre sinoade”, sau „discutați subtil unii cu alții”. Acest lucru l-a condus pe cercetătorul S.G. Hall, Some Constantin documents, p. 86-97, să lanseze ipoteza că destinatarii ar putea fi episcopii întruniți în sinod la Antiohia, la începutul anului 325. Istoricii cunosc un sinod ținut la Antiohia, înaintea conciliului de la Niceea, unde Arie a fost confirmat în condamnarea suferită în urma sinodului întrunit și prezidat de Alexandru la Alexandria, în anul 320 (vezi M. Simonetti, La crisi ariana, p. 34). La Antiohia, părinții sinodali au redactat un Simbol antiarian, mărturisind că Fiul nu este o creatură, ci născut din esența Tatălui. În urma acestui sinod, sunt excluși, împreună cu Arie, din comuniunea Bisericii și episcopii: Narcis de Neronias, Teodot de Laodiceea și însuși Eusebiu de Cezareea, susținătorii lui Arie. Condamnarea lor ar putea înceta dacă la următoarea întrunire sinodală, convocată de împărat mai întâi la Ancira, apoi transeferată la Niceea, vor face act de credință, renunțând la erezia ariană. Efectiv, la Niceea acești trei episcopi vor semna, forțați de împrejurări, Simbolul niceean și vor reintegra comuniunea Bisericii. Cei care nu au semnat, Teognis de Niceea, Eunom de Cyzicus și Eusebiu de Nicomedia, îl vor însoți pe Arie în exil, vor fi excomunicați, iar lucrările lor vor fi aruncate flăcărilor. 


    votre commentaire
  • Reflectii despre Confesiunile Sf. Augustin

    “Sfântul nostru a trăit 76 de ani, o viaţă lungă pe care Dumnezeu a acordat-o sfintei Biserici catolice în interesul şi pentru fericirea ei – dintre care mai mult de 40 în preoţie sau episcopat… A pus să fie scrişi câţiva psalmi ai lui David şi, lungit pe patul său în zilele de slăbiciune, contempla foile aşezate pe perete şi citea şi plângea abundent, fără încetare… Fără îndoială, apare evident că tocmai prin scrierile sale, acest prelat plăcut lui Dumnezeu şi iubit de El, a trăit pentru Biserica Sa virtuţile credinţei, speranţei şi dragostei într-un fel drept şi just.” (POSSIDIUS de Calama, Viaţa lui Augustin din Hipona)


    votre commentaire
  • 13 notiuni cheie pentru a-l întelege pe Sf. Augustin

    Înainte de a deveni creștin, preot și apoi episcop, și în fine sfântul pe care îl cunoaștem, Augustin a fost un om de litere, un mare retor, un filosof care a intrat sub influența scrierilor neo-platonicilor. Mai întâi convertirea la filosofie, iubirea de înțelepciune, s-a trezit în el după citirea lui Hortensius de Cicero, lucrare ce a schimbat pentru totdeauna existența lui. În linia marilor filosofi ai antichității, Cicero, Plotin, Porfir, Augustin înțelegea filosofia înainte de toate ca fiind iubirea față de înțelepciune, care în creștinism este personificarea lui Cristos însuși, Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu, ca fiind „știința lucrurilor umane și divine“. Format în arta retoricii și având o solidă formare literară și biblică, nu putem spune că era în stricto sensu un filosof de carieră. Filosofia, înțelepciunea păgână, va afla împlinirea și perfecțiunea ei, precum și rațiunea de a fi doar datorită descoperirii Dumnezeului creștin pe care Augustin o face la vârsta de 32 de ani. Convertirea la filosofie nu a însemnat pentru el decât prima etapă a unui drum ce-l va conduce progresiv la credința în Isus Cristos. Adevăratul înțelept nu este decât acela care-l iubește pe Dumnezeu (Civitate Dei, 8, 1). 

      


    votre commentaire



    Suivre le flux RSS des articles
    Suivre le flux RSS des commentaires