• Tertulian Africanul: primul teolog de limbă latină

    Patrologii se intreaba astazi tot mai mult ce-ar fi fost teologia de expresia latina a crestinismului timpuriu fara Tertulian din Cartagina (150/160-225/230)? Limba greaca era la mare cinste in primele comunitati crestine, marturie fiind insasi scrierile Noului Testament, redactate in aceasta limba. Insa latina, cea de-a doua limba oficiala a imperiului, a trebuit sa astepte circa un secol dupa inchiderea canonului Sfintelor Scripturi pentru a vedea primele tratate crestine scrise in aceasta limba. Tertulian, format la cele mai bune scoli ale timpului a faurit, prin activitatea sa literara, un vocabular teologic latin din care s-au inspirat generatii de teologi, printre care se numara Ieronim din Stridon, Ambroziu de Milano, Augustin de Hipona.


    votre commentaire
  • 13 notiuni cheie pentru a-l întelege pe Sf. Augustin

    Înainte de a deveni creștin, preot și apoi episcop, și în fine sfântul pe care îl cunoaștem, Augustin a fost un om de litere, un mare retor, un filosof care a intrat sub influența scrierilor neo-platonicilor. Mai întâi convertirea la filosofie, iubirea de înțelepciune, s-a trezit în el după citirea lui Hortensius de Cicero, lucrare ce a schimbat pentru totdeauna existența lui. În linia marilor filosofi ai antichității, Cicero, Plotin, Porfir, Augustin înțelegea filosofia înainte de toate ca fiind iubirea față de înțelepciune, care în creștinism este personificarea lui Cristos însuși, Cuvântul și Înțelepciunea lui Dumnezeu, ca fiind „știința lucrurilor umane și divine“. Format în arta retoricii și având o solidă formare literară și biblică, nu putem spune că era în stricto sensu un filosof de carieră. Filosofia, înțelepciunea păgână, va afla împlinirea și perfecțiunea ei, precum și rațiunea de a fi doar datorită descoperirii Dumnezeului creștin pe care Augustin o face la vârsta de 32 de ani. Convertirea la filosofie nu a însemnat pentru el decât prima etapă a unui drum ce-l va conduce progresiv la credința în Isus Cristos. Adevăratul înțelept nu este decât acela care-l iubește pe Dumnezeu (Civitate Dei, 8, 1). 

      


    votre commentaire
  • Reflectii despre Confesiunile Sf. Augustin

    “Sfântul nostru a trăit 76 de ani, o viaţă lungă pe care Dumnezeu a acordat-o sfintei Biserici catolice în interesul şi pentru fericirea ei – dintre care mai mult de 40 în preoţie sau episcopat… A pus să fie scrişi câţiva psalmi ai lui David şi, lungit pe patul său în zilele de slăbiciune, contempla foile aşezate pe perete şi citea şi plângea abundent, fără încetare… Fără îndoială, apare evident că tocmai prin scrierile sale, acest prelat plăcut lui Dumnezeu şi iubit de El, a trăit pentru Biserica Sa virtuţile credinţei, speranţei şi dragostei într-un fel drept şi just.” (POSSIDIUS de Calama, Viaţa lui Augustin din Hipona)


    votre commentaire
  • Imparatul Constantin: Scrisoare catre Alexandru si Arie

    Scrisoarea este reprodusă integral de Eusebiu de Cezareea în panegiricul Vita Constantini, II, 64-73. De asemenea, istoricul bisericesc Socrate din Constantinopol reproduce parțial această scrisoare în Istoria bisericească, I, 7, 2-20. Dincolo de destinatarii numiți explicit, Alexandru, episcop de Alexandria, și Arie, parohul comunității din Beaukalis, lângă portul Alexandriei, scrisoarea pare sa fie adresată unui sinod de episcopi: „sfintele voastre sinoade”, sau „discutați subtil unii cu alții”. Acest lucru l-a condus pe cercetătorul S.G. Hall, Some Constantin documents, p. 86-97, să lanseze ipoteza că destinatarii ar putea fi episcopii întruniți în sinod la Antiohia, la începutul anului 325. Istoricii cunosc un sinod ținut la Antiohia, înaintea conciliului de la Niceea, unde Arie a fost confirmat în condamnarea suferită în urma sinodului întrunit și prezidat de Alexandru la Alexandria, în anul 320 (vezi M. Simonetti, La crisi ariana, p. 34). La Antiohia, părinții sinodali au redactat un Simbol antiarian, mărturisind că Fiul nu este o creatură, ci născut din esența Tatălui. În urma acestui sinod, sunt excluși, împreună cu Arie, din comuniunea Bisericii și episcopii: Narcis de Neronias, Teodot de Laodiceea și însuși Eusebiu de Cezareea, susținătorii lui Arie. Condamnarea lor ar putea înceta dacă la următoarea întrunire sinodală, convocată de împărat mai întâi la Ancira, apoi transeferată la Niceea, vor face act de credință, renunțând la erezia ariană. Efectiv, la Niceea acești trei episcopi vor semna, forțați de împrejurări, Simbolul niceean și vor reintegra comuniunea Bisericii. Cei care nu au semnat, Teognis de Niceea, Eunom de Cyzicus și Eusebiu de Nicomedia, îl vor însoți pe Arie în exil, vor fi excomunicați, iar lucrările lor vor fi aruncate flăcărilor. 


    votre commentaire
  • Socrate din Constantinopol: Lista episcopilor de la conciliul din Niceea in 325

    Lista este dată de istoricul bisericesc Socrate din Constantinopol în Istoria bisericească, I, 13, 11-12. Lista pe care o redăm aici nu se află decât într-un singur manuscris al Istoriei bisericești, în altele ea se întrerupe după primele șapte nume și face trimitere la un document Synodikon al lui Atanasie de Alexandria (298-373), necunoscut de noi astăzi, unde cititorul ar trebui să găsească lista completă. Un cercetător englez, Ch. Hansen, a corectat lista numelor aflate în acest manuscris confruntând-o cu alte liste cunoscute, Patrum Nicaenorum Nomina latine graece coptice arabice armeniace. Sociata opera ediderunt Henricus Gezler, Henricus Hilgenfeld, Otto Cuntz. Adiecta este tabula geographica. Mit einem Nachwort von Christoph Markschies. Neudruck der 1. Auflage (1898), Leipzig, 1995; E. Honigmann, „Recherche sur les listes des Peres de Nicee et Constantinople”, Byz 11, 1936, p. 429-449; „Sur les listes des eveques participants aux conciles de Nicee, Constantinople et Chalcedoine”, Byz 12, 1937, p. 323-347; „La liste originale des Peres de Nicee”, BZ 14, 1939, p. 17-76; „The original list of the members of the council of Nicaea, the robbersynod and the council of Chalcedon”, Byz 16, 1942, p. 20-80; „Une liste inedite des Peres de Nicee Cod. Vatic. 1587”, Byz 10, 1950, p. 63-71; M. Aubineau, „Les 318 serviteurs d’Abraham et le nombre des Peres au concile de Nicee (325)”, RHE 61, 1966, p. 5-44. Acest ultim autor tratează „problematica” numărului Părinților prezenți la primul conciliu de la Niceea. Vocile celor care au participat efectiv la conciliu sunt variate: Eusebiu de Cezareea estimează că ar fi fost „circa 250” de Părinți; Atanasie de Alexandria, diacon și secretarul episcopului său Alexandru, din culisele conciliului, ne spune că ar fi fost „în jur de 300 de Părinți”. Începând cu Ilarie de Poitiers, lista este fixată la „318 Părinți”, făcând legătură cu cei 318 servitori ai lui Abraham care i-au învins pe dușmanii lui Lot care-l luaseră ostatec. După cum Abraham a învins vrăjmașul cu cei 318 servitori, tot astfel și Isus Cristos a învins vrăjmașul, pe Arie și discipolii lui, la conciliul de la Niceea prin formula dogmatică promulgată și aprobată de cei „318 participanți”.    


    votre commentaire
  • Simbolismul literelor in traditia midrashica iudaica

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     


    Sfântul, binecuvântat fie numele lui, îi spune: “Aleph, Aleph, chiar dacă voi crea lumea cu litera Beth, tu vei fi litera cea mai importantă; nu-mi voi afla unitatea decât în tine. După tine se vor ajusta orice măsură a lumii. Nu va exista unitate decât în litera Aleph“. Stim ca Biblia incepe cu litera "beth", iar verbul "a crea" incepe tot cu aceeasi litera. Atunci rabinii s-au intrebat de ce nu incepe nici Biblia, nici actul creator cu litera "aleph", litera rezervata divinitatii. Midrashul povesteste audienta literelor la Dumnezeu pentru a exprima fiecare dintre ele nedumerirea. Creatorul le asculta pe fiecare si dupa ce le explica motivele sale le incredinteaza cate o misiune fiecareia in parte, misiune descrisa deja in simbolismul formei lor si in numarul lor.


    votre commentaire
  • Convertirile Sfantului Augustin: marturia Confesiunilor

    Cel 13 cărți ale Confesiunilor mele îl laudă pe Dumnezeul cel drept și bun pentru faptele mele bune, ca și pentru cele mai puțin bune și înalță inima și spiritul omului spre El. Cel puțin, în ceea ce mă privește, au avut acest efect asupra mea atunci când les scriam și-l au și acum când les citesc. Ceea ce gândesc alții, este treaba lor. Știu totuși că sunt pe placul multora dintre frați. De la cartea întâi până la a zecea, este vorba despre mine; în celelalte trei cărți, este vorba despre un comentariu al Sfintelor Scripturi de la cuvintele: “La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul”, până la odihna sabatului (Gn 1, 1 – 2, 2).

    În cartea a patra, mărturisesc neliniștea sufletului meu referitor la moartea unui prieten, spunând că cele două suflete nu făceau, pentru a spune așa, decât unul singur. “De aceea, scriam eu, îmi era teamă să mor, pentru a nu muri în totalitate cel pe care-l iubisem atât de mult”. Acest lucru mi se pare mai degrabă o afirmație simplă, nicidecum o mărturisire serioasă, chiar dacă această nebunie a fost micșorată prin adăugarea cuvântului “poate”. În cartea a treisprezecea, am spus că “firmamentul a fost așezat între apele spirituale superioare și apele corporale inferioare”. Acestea le-am scris fără o reflecție suficientă. De altfel, subiectul este unul foarte obscur. Cartea începe astfel: Magnus es, Domine.


    votre commentaire
  • Iubeste si fa ce vrei: constiinta iubirii fraterne la Sfantul Augustin

     

     

     

     

    Te iubesc, Doamne, cu o cunoștință sigură și deloc îndoielnică. Ai străpuns inima mea prin Cuvântul tău, iar din clipa aceea te-am iubit. Dar iată , totuși, și cerul, și pământul și toate cele care se află în ele, de peste tot, îmi spun  te iubesc și nu încetează  o spună tuturor, pentru ca ei  nu se mai poată dezvinovăți  nu te iubesc… Dar ce iubesc, de fapt, atunci când te iubesc?... lumina, glasul, mireasma, hrana și îmbrățișrea omului lăuntric, care se află în mine acolo unde strălucește o lumină ce nu are hotar, unde răsună o melodie ce nu piere în timp, unde se răspândesc miresme ce nu le împrăștie suflarea vântului, unde se poate gusta dintr-o hrană pe care lăcomia nu o micșorează niciodată și unde se înlănțuie îmbrățișări pe care împlinirea dorinței nu le desface niciodată. Iată ce iubesc eu atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu (Confesiuni, 18, 8).

    Tu spui  îl iubești pe Cristos: păstrează porunca sa și iubește-l pe fratele tăuIubiți frați, nu pot înceta   vorbesc despre iubire în numele lui Cristos. Iar voi, văd  sunteți avari auzind vorbind despre aceste lucruri, mai mult, sper ca în voi  crească această iubire și ea  înlăture frica pentru a se instala învoi  crească această iubire și ea  înlăture frica pentru a se instala în voi frica cea sfântă de Domnul care rămâne pe vecie (Ep. Ioan, tr. 9, 11).

     


    votre commentaire
  • Simbolismul crestin al Patriarhilor in Biblie

    Geneza are ca scop să ne ajute să reflectăm asupra mesajului profund povestindu-ne începutul civilizației umane. Este vorba, prin descrierile Patriarhilor, de a sintetiza primele mairi descoperiri ale omenirii: Adam, sau binele și răul; Cain și Abel, sau agricultura și păstoritul; Lamec, sau primul oraș; Tubal-Cain, sau metalul; Enoh, sau religia etc. Este imposibil de a stabili cu precizie momentul acestor descoperiri: de aceea Biblia le dă un sens simbolic. Pe măsură ce vârstele descresc, descrierea devine progresiv istorică. Se află aici o rigoare redacțională reală de care trebuie ținut cont pentru a nu sub-estima simbolismul religios.


    votre commentaire
  • Cele 21 de concilii "ecumenice"

    Activitatea conciliara s-a nascut in crestinism, am putea spune, odata cu Biserica. Intrunirea apostolica de la Ierusalim, descrisa de autorul Faptelor Apostolilor in cap. 15, pentru a discuta despre noii convertiti la crestinism din randurile paganilor, a insemnat inceputul experientei sinodale in Biserica. Dupa acest model se vor intalni numeroase sinoade si concilii in Biserica pana astazi, dintre care 7 sunt numite ecumenice, in adevaratul sens al cuvantului, adica la care au participat reprezentati din Orient si din Occident iar documentele au fost validate de ambele parti, iar 14 sunt specifice doar Bisericii catolice. Astfel Bisericile ortodoxe numara pana astazi sapte conilii ecumenice, pe cand Biserica catolica numara 21 de asemenea concilii. Primele sapte concilii au fost convocate de împaratii bizantini, celelalte 14 au fost convocate si prezidate de episcopii Romei.

     


    votre commentaire


    Suivre le flux RSS des articles de cette rubrique
    Suivre le flux RSS des commentaires de cette rubrique