• Scrisoarea lui Ariste

    Biblia a fost scrisa in  ebraica, unica limba considerata a fi inspirata de Dumnezeu. Literele ebraice au un caracter sacru. De aceea evreii nu au indraznit niciodata sa faca o traducere a Scripturii intr-o alta limba. Totusi, ocazia s-a ivit odata cu proiectul ambitios al lui Ptolemeu II Philadelphe de a constitui o imensa biblioteca la Alexandria care sa daposteasca cele mai mari valori literare ale lumii. Astfel, responsabiul bibliotecii, Demetrius de Phalerus, i-a cerut Faraonului sa porunceasca traducerea textelor sfinte ale religiei iudaice spre a imbogati biblioteca alexandrina prin achizitionarea lor. Marele preot evreu, Eleazar, constituie o echipa de 70 (LXX-Septuaginta) sau 72 dupa alte marturii, cate sase oameni din fiecare tribut, experti in literele iudaice si in cultura elenistica cu care se infatiseaza inaintea Faraonului la Alexandria. Traducerea are loc in 70 de zile. Minunea consista in faptul ca desi cei LXX de traducatori erau separati, ei au efectuat o traducere identica a Bibliei ebraice fiind de acord chiar si in cele mai mici detalii. Ariste, nume intalnit in Falvius Iosif - Antichitati iudaice XII, 12-118 - este un grec adept al religiilor ateniene. Prin Scrisoarea pe care o adreseaza fratelui sau Philocratus, Ariste doreste sa exprime caracterul inspirat al limbii grecesti. Scripturile iudaice traduse in greceste au aceeasi valoare si caracter revelator precum textele ebraice. Parintii Bisericii au preluat aceasta Scrisoare si au prezentat-o ca fiind un martor evident al Revelatiei mesajului divin dincolo de granitele poporului Palestinian.

    Télécharger « Scrisoarea lui Ariste.pdf »


    votre commentaire
  • Flavius Iosifus, Antichitati iudaice, XII, 2

    Flavius Iosifus, nascut la Ierusalim in 37, mort la Roma in 100, este unul dintre cei mai invatati evrei ai primului secol. lucrarile sale sunt de o importanta neegalata pentru cunoasterea comunitatilor iudaice si iudeo-crestine din primul secol al crestinismului. In capitolul XII din antichitati iudaice ne descrie modul cum Biblia iudaica a fost tradusa in greceste la initiativa responsabililului bibliotecii din Alexandria, Demetrius, si cu sustinerea financiara a Faraonului Ptolemeu II Philladelphus. Petru prima data, in sec. II î.d.C., textul Legii sfinte este tradus intr-o alta limba si accesibil vorbitorilor de limba greaca. Atat descrierea minunata a lui Flavius cat si Scrisoarea lui Ariste au ca scop de a legitima o asemenea traducere fara a pierde sacralitatea continuta in Lege. 


    votre commentaire
  • Principalele erezii in crestinismul antic

    Erezie, grecește αἵρεσις / haíresis, alegere, preferință pentru o doctrină, desemnează o doctrină sau o opinie considerată eronată în referință la dogma orthodoxă. Pentru greci, erezie însemna o școală de gândire, “grădina lui Epicur”, de pildă, era o asemenea erezie. În antichitate acest termen nu avea nicio conotație peiorativă, cu timpul însă pe măsură ce dogmele creștine erau tot mai precis definite, termenul erezie devine peiorativ, chiar defăimător. În contextul antichității, religia nu era rituală și dogmatică, de aceea termenul erezie nu avea caracterul dramatic pe care-l cunoaște astăzi în creștinism.


    votre commentaire
  • Mărturii extra-biblice despre Isus ChristosNoul Testament este, prin excelenta, cartea de capatai a crestinilor, fara a diminua cu nimic si revelatia continuta in Vechiul Testament. Cum spun Parintii Bisericii: Vechiul Testament pregateste si anunta Noul Testament, sau Noul Testament este ascuns in Vechiul Testament, sau Noul Testament este desavarsirea Vechiului Testament. Efectiv, in scrierile Vechiului Testament este profetizata venirea Mantuitorului promis lumii imediat dupa caderea omului in pacat, iar Noul Testament prezinta implinirea timpurilor cand Dumnezeu a decis sa se reveleze omului in treimea persoanelor: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Daca din Evanghelii aflam un mesaj de marturie crestina referitor la existenta terestra reala a lui Isus din Nazaret, scrierile extra-bilblice, provenite de la autori iudei sau pagani, au o importanta extrem de valoroasa pentru a indeparta unele idei precum: "nu Isus al istoriei ne intereseaza, ci Christos al credintei". Religia crestina este o religie istorica si in acelasi timp a-istorica: Dumnezeul cel Vesnic, a carei existenta este in afara timpului, el insusi fiind creatorul timpului, a intrat in istorie, la implinirea timpului, s-a facut om si a locuit printre noi (cfr. In. 1, 14).


    votre commentaire
  • Ultima predica a Papei Benedict al XVI-lea: miercurea cenusii

    Cei care-l cunosc pe Papa Benedict al XVI-lea nu au decat cuvinte de respect la adresa lui: un om smerit, un excelent teolog, un bun pastor al Bisericii lui Christos, un om care-si recunoaste limitele pana intr-atat incat sa renunte la cea mai inalta pozitie din Biserica: "non posso piu", nu mai pot sa asum cu dinamism ministerul petrinian, de aceea ma retrag, anunta Papa intr-un consistoriu al cardinalilor pe 11 februarie. In miercurea cenusii ne-a lasat ca un testament al vietii sale refelctii pline de o profunzime spirituala si teologica imbibata de reflectie biblica. Gestul simbolic de impunere a cenusii pe capetele credinciosilor pe care Biserica catolica il propune in semn de penitenta la inceputul Postului Mare este reinterpretat de Papa in lumina textului biblic: crearea omului din pamant si insuflarea suflului de viata divin in el, caderea omului si alungarea lui din Eden pentru a-si castiga existenta muncind pamantul din care a fost facut, promisiunea si venirea Mantuitorului pe pamantul nostru spre a ne inalta la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, demnitate rezervata celor care cred ca Isus Christos este Domnul. Sa citim asadar aceasta ultima predica a Papei Benedict al XVI-lea ca pe un Testament spiritual.


    votre commentaire
  • Botezul in Duhul Sfant

    Duhul Sfant ocupa un loc inconfundabil in sacramentele initierii crestine. Expresia, "botezul in Duhul Sfant" folosita de Sf. Paul in scrisorile lui face distinctia intre "botezul lui Ioan", botez al pocaintei, si botezul crestin, in Duhul Sfant, spre iertarea pacatelor, caci suntem botezati in moartea si invierea lui Isus Christos. In traditia catolica, in particular dupa reinoirea charismatica post-conciliara, grupurile charismatice isi revendica aproape in excluzivitate aceasta expresie. Totusi, recurgand la traditia biblica si patristica, precum si reconsiderand aportul Conciliului Vatican II si cel al Catehismului Bisericii Catolice, Biserica catolica traieste din experienta ei sfintitoare in Duhul Sfant. Noi suntem sfinti pentru ca suntem "botezati in Dhul Sfant", botez ce ne aminteste zilnic inalta demnitate de fii ai lui Dumnezeu chemati sa traim din insasi sfintenia lui Dumnezeu: "Fiti sfinti, precum eu Dumnezeul vostru sunt Sfant"


    votre commentaire
  • Ultima intalnira e piscopului Romei Benedict XVI cu prezbiterul Cetatii Eterne

    Per oggi, secondo le condizioni della mia età, non ho potuto preparare un grande, vero discorso, come ci si potrebbe aspettare; ma piuttosto penso ad una piccola chiacchierata sul Concilio Vaticano II, come io l’ho visto. Comincio con un aneddoto: io ero stato nominato nel ’59 professore all’Università di Bonn, dove studiano gli studenti, i seminaristi della diocesi di Colonia e di altre diocesi circostanti. Così, sono venuto in contatto con il Cardinale di Colonia, il Cardinale Frings. Il Cardinale Siri, di Genova – mi sembra nel ’61 - aveva organizzato una serie di conferenze di diversi Cardinali europei sul Concilio, e aveva invitato anche l’Arcivescovo di Colonia a tenere una delle conferenze, con il titolo: Il Concilio e il mondo del pensiero moderno.
    Il Cardinale mi ha invitato – il più giovane dei professori – a scrivergli un progetto; il progetto gli è piaciuto e ha proposto alla gente, a Genova, il testo come io l’avevo scritto. Poco dopo, Papa Giovanni lo invita ad andare da lui e il Cardinale era pieno di timore di avere forse detto qualcosa di non corretto, di falso, e di venire citato per un rimprovero, forse anche per togliergli la porpora. Sì, quando il suo segretario lo ha vestito per l’udienza, il Cardinale ha detto: “Forse adesso porto per l’ultima volta questo abito”. Poi è entrato, Papa Giovanni gli va incontro, lo abbraccia, e dice: “Grazie, Eminenza, lei ha detto le cose che io volevo dire, ma non avevo trovato le parole”. Così, il Cardinale sapeva di essere sulla strada giusta e mi ha invitato ad andare con lui al Concilio, prima come suo esperto personale; poi, nel corso del primo periodo - mi pare nel novembre ’62 – sono stato nominato anche perito ufficiale del Concilio.

     

     


    votre commentaire
  • Cristocentrism trinitar in scrierile Sfantului Atanasie cel Mare

    Dl. Charles Kannengiesser, profesor emerit al Condordia University, Montreal, Canada, a avut bunatatea de a ma insoti timp de sapte ani in cercetarile mele de masterat si doctorat pe care le-am facut la Universitatea Laval, Quebec, Canada in cotutela cu Universitatea Concordia din Montreal. Dl. Kannengiesser este unul dintre cei mai cunoscuti patrologi de pe planeta si cel mai mare specialist al Sfantului Atanasie de Alexandria studiului caruia i-a dedicat o buna parte a vietii sale. Printre altele a sustinut o teza de doctorat, Athanase d'Alexandrie: eveque et ecrivain; a editat si tradus in franceza textele a doua tratate fundamentale ale episcopului de Alexandria, Contra Gentes si De Incarnatione Verbi; a efectuat numeroase studii, Le Verbe de Dieu chez Athanase d'Alexandrie; Athanasius and Arius: Two Alexandrian Theologians; a scris nenumarate articole stiintifice in reviste de specialitate si a participat, cu interventii inovatoare deseori, la colocvii patristice internationale, etc. L-am cunoscut la Montreal si mi-am dat seama, din prima clipa, ca voi fi pe maini bune cu un asemenea coordonator in cercetarile mele pe care tocmai le incepeam in 2003. La sfarsitul parcursului meu doctoral, in 2008, el implininea venerabila varsta de 80 de ani, iar ca semn de recunostinta i-am dedicat sustinerea tezei mele de doctorat. Ca raspuns la acest semn de delicatete din partea mea, Dl. Kannengiesser mi-a lasat textul de prefata al tezei cu misiunea de a publica aceasta lucrare. In 2012, editura Cerf din Paris a acceptat sa publice lucrarea de teza cu titlul: Le Christ et la Trinite chez Athanase d'Alexandrie (http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/fichelivre.asp?n_liv_cerf=9581) a carei prefata redactata de Dl. Charles Kannengiesser o puteti citi in documentul atasat.


    votre commentaire
  • Cele patru Fiinte din Biblie

    Ezechiel 1, 4-14: M-am uitat, şi iată că a venit de la miazănoapte un vânt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scânteiau ca nişte aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte. Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere. Făpturile vii însă când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul. 

    Cele patru Fiinte din Biblie

    Apocalipsa Sf. Ioan, 4, 4-11: Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute! 

    Aceste doua texte biblice au stat la baza argumentarii Patristice pentru a identifica cele patru fiinte cu cei patru Evanghelisti care ne-au lasat marturia scrisa a credintei lor in Isus Christos, Fiul Vesnic al Tatalui, Cuvantul lui Dumnezeu facut trup pentru indumnezeirea si mantuirea firii umane.

     

     


    votre commentaire
  • Canonul Sfintelor Scripturi

    Revelatia lui Dumnezeu facuta omului este continuta in Sfintele Scripturi sau cartea Bibliei, de la grecescul "biblos", adica biblioteca. Intr-adevar, Scriptura este o biblioteca de carti, intrunte in una singura, scrise de autori diferiti, la epoci diferite, in contexte religioase, culturale si politice diferite. Specialistii ne spun ca toate cele 73 de carti ale Bibliei, 46 Vechiul Testament si 27 Noul Testament, au fost scrise pe o perioada de circa 2500 de ani. Scripturile iudaice, redactate in mare parte in limba ebraica, sunt continute in ceea ce crestinii numesc Vechiul Testament sau Primul Testament, iar Scripturile crestine, pe langa toate scrierile ebraice, mai contin si cartile Noului Testament sau al Doilea Testament: patru evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 scrisori ale Sfântului Paul, o scrisoare catre evrei, o scrisoare a Sfântului Iacob, doua scrisori ale Sfantului Petru, trei scrisori ale Sfântului Ioan, o scrisoare a Sfantului Iuda si cartea Apocalipsei Sfantului Ioan, au fost redactate in greceste. In secolul III-II i.d.C., la cererea Faraonului Ptolemeu II Filadelphus, toate scrierile iudaice au fost traduse in greceste si depuse in biblioteca Alexandriei. Epoca Bisericii din antichitate a produs multe alte scrieri, unele dintre ele pretinzand la canonicitate, altele mutumindu-se doar cu statutul de carti catehetice sau bune de citit pentru pietatea crestinilor convertiti de la religiile pagane. Astfel au luat nastere multe Evanghelii apocrife, multe Scrisori puse pe seama Apostolilor sau a primilor discipoli ai acestora, dar care transmiteau in realitate idei si credinte straine orthodoxiei Bisericii care, progresiv, isi ocupa locul in Biserica.

    Canonul Sfintelor ScripturiLa jumatatea secolului II s-a satabilit prima lista a lucrarilor biblice numite canonice, adica ce pot fi considerate inspirate de Duhul Sfant, altele au fost lasate pe lista cartilor pioase, iar altele au fost dea dreptul condamnate, iar uneori chiar destinate flacarilor, deoarece promovau invataturi ce destabilizau credinta crestina. Atanasie de Alexandria, in lupta sa impotriva arianismului, care uneori se folosea de scrieri ce nu erau considerate canonice, a stabilit si el o lista oficiala a acestor carti in Scrisoarea Pascala a anului 367. Redam mai jos textul acestei scrisori.

     

     


    votre commentaire


    Suivre le flux RSS des articles de cette rubrique
    Suivre le flux RSS des commentaires de cette rubrique