• Theotokos chez Athanase d'Alexandrie

    Jésus Christ est confessé par la foi chrétienne Dieu et homme à la fois. Le premier concile œcuménique, tenu à Nicée en 325, confesse Jésus Christ Verbe, Sagesse, Puissance de Dieu, engendré éternellement de la substance même du Père. Egalement, le même concile insiste pour affirmer sa vraie humanité dans le mystère de son incarnation « par la puissance de l’Esprit-Saint » de la Vierge Marie. Les Pères réunis à Nicée devaient répondre à la doctrine enseignée par Arius et ses partisans à partir de 318 : « il y eut un temps où le Verbe n’existait pas » et « Dieu n’a pas toujours été Père ». Le premier théologien à faire face à cette doctrine est l’évêque même d’Arius, Alexandre d’Alexandrie. Pour défendre la divinité du Christ, Alexandre n’hésite pas à utiliser, dans ses quelques écrits qui nous soient conservés, le titre « Theotokos – Mère de Dieu » attribué à Marie. Il semblerait qu’à Alexandrie existait déjà une dévotion traditionnelle de vénérer Marie avec le titre « Mère de Dieu »[1]. Arius, curé de Baukalis au port d’Alexandrie, ayant acquis de l’expérience dans la discussion dialectique, est chargé d’enseigner aux fidèles la Parole de Dieu. Dans son enseignement, il ne semble pas attaquer ce titre ; cependant il ne le mentionne jamais non plus dans ses écrits. Ainsi il comprend rester cohérent à lui-même enseignant un Fils inférieur au Père et niant qu’il soit Dieu au sens vrai et plénier du terme. Selon Arius, le Fils n’existait donc pas avant d’avoir été créé par le Père ex-nihilo, et, à travers lui, Dieu créa les autres choses :



    [1] Cf. Carlos Ignacio Gonzalez, « El titulo Theotokos en torno al Concilio de Nicea », in : Theologica Xaveriana, 39, 1989, p. 444.


    votre commentaire
  • Cele șase epoci ale lumii la Sfântul Augustin

    Acestea sunt primele cinci epoci ale lumii: prima se întinde de la Adam, părintele rasei umane, până la Noe și construirea arcei; a doua se întinde de la Noe până la Abraham, părintele tuturor popoarelor care au acces la credință: din seminția lui Abraham a ieșit poporul evreilor, singurul care, printre toate popoarele lumii, înaintea răspândirii creștinismului, a adorat un singur Dumnezeu adevărat și din care trebuia să se nască, după trup, Mesia Mântuitorul. Aceste două epoci sunt evidente în Vechiul Legământ, iar celelalte trei, chiar și Noul Legământ le amintește în genealogia Domnului Nostru. A treia epocă ține de la Abraham până la regele David; epoca a patra se întinde de la David până la captivitate, care a transferat poporul lui Dumnezeu în Babilon; epoca a cincea se întinde de la ieșirea din captivitatea Babilonului până la venirea lui Isus Cristos; epoca a șasea începe cu Isus Cristos. Această ultimă epocă, epoca harului spiritual, cunoscută până atunci de un numar mic de oameni, profeți și patriarhi, trebuia să fie revelată tuturor popoarelor iar Dumnezeu trebuia să primească adorație din partea tuturor, cu alte cuvinte, adorația adusă lui Dumnezeu nu mai are ca scop vre-o recompensă materială sau prosperitatea în viața prezentă, ci viața veșnică și promisiunea posesiunii lui Dumnezeu.


    votre commentaire
  • Mărturii extra-biblice despre Isus Christos

    S-a ivit atunci un om, dacă ne este permis să-l numim om. Înfățișarea și exteriorul său erau cele ale unui om, însă aparența lui era mai mult decât umană iar lucrările lui erau divine: săvârșea minuni extraordinare cu o putere divină. De aceea nu-l pot numi om. Pe de altă parte, considerând firea comună, nu l-aș putea numi nici înger. Tot ceea ce el înfăptuia, stăpânit de o forță invizibilă, înfăptuia prin cuvânt și poruncă. Unii spuneau despre el: “Primul nostru legislator[1] a înviat din morți și a revenit printre noi, înfăptuiește multe vindecări care sunt dovezi ale științei sale”. Alții credeau că era un trimis al lui Dumnezeu, însă era în contradicție cu multe prescripții din Lege și nu păstra sabatul conform tradiției celor din vechime. Totuși, nu săvârșea nimic necurat, nici o lucrare manuală, ci făcea totul doar prin cuvânt. Mulți erau cei din popor care-l urmau și-i ascultau învățăturile. Multe suflete îi dădeau crezare, gândind că prin el triburile lui Israel vor fi eliberate de sub stăpânirea romanilor[2]. Avea obiceiul să se poziționeze în fața orașului (Ierusalim) pe Muntele Măslinilor. 



    [1] Este vorba despre Moise. Vezi Luca 9, 18-19, unde Isus îi întreabă pe Apostoli ce spune lumea despre el: “Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții unul din profeții de altă dată care a înviat”. În acest context este vorba despre moartea lui Ioan Botezătorul, iar schimbarea la față pune în scenă pe Moise și pe Ilie. Deci pare o ispită bine întemeiată de a spune că Moise poate fi unul din profeții de altă dată. Alte texte vorbesc despre Isus ca fiind “noul Moise”, făcând aluzie la Dt. 18, 15. 

    [2] Este speranța discipolilor de la Emaus (Luca 24, 21: noi care speram că el va elibera poporul lui Israel) și a tuturor Apostolilor în ziua înălțării (Fapte 1, 16: În aceste timpuri vei instaura Împărăția lui Israel?). 


    votre commentaire
  • Simboluri ale credinței în Biserica primară

    Formula de anatemă redactată în finalul Simbolului de credință de la Niceea: Cei ce spun: A existat un timp în care Fiul nu era; înaintea de a fi născut, el nu exista; a fost adus la ființă din neant (ex-nihilo); este de o substanță (hypostasis) sau esență (ousia) diferită; a fost creat; Fiul lui Dumnezeu este muabil și supus schimbării, Biserica catolică și apostolică îi anatematizează (afurisește). Sfântul Paul spune în prima Scrisoare către Corinteni: "Trebuie să fie și diviziuni ca să iasă la lumină cei vrednici dintre voi" (I Cor. 11, 19)

     

     


    votre commentaire
  • Mohamed: Calatoria mistica nocturna

    Călătoria nocturnă a profetului Mohamed

    Islamul este unanim în a susține această călătorie nocturnă a Profetului Mohamed, călătorie efectuată cu trupul și cu sufletul, în sfera cerească, traversând cele șapte ceruri. Allah i-a pus la dispoziție pe cel mai destoinic însoțitor din Împărăția sa, îngerul Jibril, întovărășit de îngerii Mihail și Israfil.

    Profetul și tradiția mistică musulmană povestește astfel această călătorie    

     


    votre commentaire
  • Papa Francisc: Evangelii gaudium - despre predica

    135. A sosit momentul să vorbim un pic și despre predica din cadrul liturgiei, care necesită o evaluare serioasă din partea păstorilor. Voi vorbi mai cu seamă, cu o grijă deosebită, despre predica și pregătirea ei, deoarece reclamațiile referitor la acest minister sunt numeroase, iar noi nu putem face ca și cum nu le-am fi auzit. Predica este măsura pentru a evalua proximitatea și capacitatea întâlnirii dintre un păstor și poporul său. De fapt, credincioșii știm că acordă o importanță deosebită predicii; însă ei suferă deseori, ca și miniștrii hirotoniți, unii de a asculta, ceilalți de a predica. Este foarte trist să fie așa. Predica poate fi efectiv o intensă și fericită experiență a Duhului Sfânt, o întâlnire îmbucurătoare cu Scriptura, un izvor nesecat de înoire și creștere spirituală.

    136. Să reînoim încrederea noastră în predică, convinși fiind că Dumnezeu este cel care dorește să-i întâlnească pe oameni prin predicator și că el își arată puterea prin cuvântul uman. Sfântul Paul vobește cu tărie despre necesitatea de a predica, fiindcă și Domnul a voit să-i întâlnească pe oameni prin cuvântul nostru (Rm 10, 14-17). Prin cuvânt, Domnul nostru a sedus inima oamenilor. Veneau să-L asculte de pretutindeni (Mc 1, 45). Se minunau „îmbătându-se“ cu învățăturile lui (Mc 6, 2). Aveau convingerea că vorbea ca cineva ce are autoritate (Mc 1, 27). Prin cuvânt, Apostolii, pe care El i-a instituit „pentru a fi însoțitorii lui și să-i trimită să pedice“ (Mc 3, 14), atrăgeau toate popoarele în sânul Bisericii.   

     


    votre commentaire
  • Poveste despre creație: Biblia și Jung, regretele lui YHWH

    Scribul: Să vă explic... am început să scriu istoria lui Solomon: pentru acest lucru avem încă martori. Apoi am mers până la David, apoi până la Saul, și până la Judecători... am urcat tot mai în timp, însă pe măsură ce urcam martorii deveneau tot mai rari. Am ajuns până la Iosue, Moise, Patriarhi, Abraham... la acest nivel nu am putut face altfel decât să mă inspir din legendele antice. În sfârșit, tot urcând în timp nu m-am aflat decât în fața istoriei începuturilor, cea a creației. Ajuns aici mi-am spus: cât sunt de cretin, mai am încă un martor, pe YHWH.

    YHWH: Efectiv, mă duc la el. Ce vrei să știi?

    Scribul: Aha, referitor la micile lucruri de la începuturi suntem în acord, cred eu, le știm: ziua întâi, ziua a doua... lumina, pământul, plantele, animalele... etc. Aceste lucruri le știm, ce mă interesează este crearea omului.

    YHWH: Oh, aici m-am necăjit și eu cel mai mult... În fine, dacă te interesează!!!

    Scribul: Mai mult, mă pasionează!    

     


    votre commentaire
  • Satana si rolul lui in Coran

    Coran: sura VII, 11-27: Noi v-am creat și v-am dat chip și le-am zis apoi îngerilor: "Prosternați-vã înaintea lui Adam!" Și s-au prosternat ei, afarã de Iblis , care nu a fost printre cei care s-au prosternat. L-a întrebat: "Ce te-a oprit sã te prosternezi, când ți-am poruncit?" A rãspuns: "Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai fãcut din foc, iar pe el l-ai fãcut din lut!" A grãit [Allah]: “Coboarã de aici, ca sã nu te mai arãți semeț aici! Deci ieși afarã și tu vei fi dintre cei vrednici de dispreț!”. A rãspuns: "Dã-mi un rãgaz pânã în Ziua când vor fi înviați [din morți]!" A grãit [Allah]: "Vei fi dintre aceia cãrora li se va da pãsuire!" A zis [Iblis]: "Pentru cã m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tãu cel drept Și îi voi împresura în valuri, din fațã și din spatele lor, de la dreapta și de la stânga lor, și nu-i vei afla pe cei mai mulți dintre ei mulțumitori”. A grãit [Allah] : "Ieși de aici , disprețuit și alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toți! Iar tu, o, Adam! Sãlãșluiește tu împreunã cu soața ta în Rai! Mâncați voi ori de unde voiți, însã nu vã apropiați de acest pom , cãci altfel veți fi dintre cei nelegiuiți. Dar Satan i-a ispitit, voind sã le arate goliciunile care le fuseserã ascunse, zicând: “Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi sã nu deveniți îngeri și sã nu fiți nemuri. Și el s-a juruit lor: "Eu sunt pentru voi un bun sfãtuitor!" Așadar, el i-a înșelat prin amãgire. Și când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor și au început sã-și punã peste ele frunze din Grãdinã. Și Domnul lor i-a chemat. Și au rãspuns ei: "Doamne, am fost nedrepți cu sufletele noastre și dacã nu ne ierți și nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduți" . Le-a spus [Allah]: "Coborâți ! Vã veți fi dușmani unul altuia și pe pãmânt veți avea sãlaș și plãcere pânã la un timp! " Apoi [a mai] grãit: "Pe el veți trãi, pe el veți muri și din el veți fi voi scoși!" O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouã straie care sã vã acopere goliciunile, ca și podoabe. Dar veșmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah; poate cã ei își vor amint O, fii ai lui Adam! Sã nu vã amãgeascã Satan, așa cum i-a scos pe pãrinții voștri din Rai, dezbrãcându-i de veșmintele lor, ca sã le arate goliciunile lor! 

      


    votre commentaire
  • Simbolistica celor sapte ceruri

    În Ioan 14, 2 Isus ne revelează că există “mai multe locuințe în Casa Tatălui său”. Apostolul Paul afirmă corintenilor că a fost înălțat în extaz până la al treilea cer, pe care-l numește de asemenea Paradis (II Cor. 12, 1-4). Plecând de la aceste afirmații pentru a susține existența primului, sau al patrulea sau chiar al șaptelea cer, nu este decât un pas! Pentru a înțelege mai bine nu trebuie să uităm simbolismul cifrei șapte în Scriptură și în Biserică.    


    votre commentaire
  • Imigratia sufletului in mistica iudaica

    The subject of gilgul neshamot, the reincarnation of souls, is not mentioned explicitly in the Torah. In the Zohar, on the other hand, in Parashat Mishpatim, under the title Saba deMishpatim (the Old Man or the Grandfather of Parashat Mishpatim), the secrets of reincarnation are discussed at length. They are then further expanded upon by the Ari HaKadosh, Rabbi Yitzhak Luria, in a book dedicated to this subject, Shaar HaGilgulim, The Gate of Reincarnations.    

     


    votre commentaire


    Suivre le flux RSS des articles de cette rubrique
    Suivre le flux RSS des commentaires de cette rubrique