• Simbolismul celor doi pomi din Eden in Kabbala iudaica

    Referitor la pomul cunoașterii din care Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce, îndreaptă atenția ta spre simbolul conținut în acest text și spre motivul pentru care Dumnezeu l-a îndepărtat de acest pom mai mult decât de ceilalți pomi. Bagă bine de seamă că sensul ascuns al Scripturilor nu indică o interdicție împotriva recoltei fructelor, ci ne îndreaptă spre faptul de a nu consuma. Căci Adam nici nu a cules fructul pomului, nici nu l-a consumat; mai degrabă soția lui i-a oferit din fruct precum stă scris: Și ea i-a dat soțului ei. Chiar versetul biblic nu spune decât acestea: Din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci, tu ai mâncat. Iar din pomul vieții Sfânta Scriptură spune: ...pentru ca el să nu întindă mâna să culeagă, să mănânce și să trăiască veșnic. Din toate acestea rezultă că faptul de a mânca este păcat. Să știi că doar consumarea fructelor din Eden este o hrană pentru suflet. 


    votre commentaire
  • Texte mistice din religiile orientale

    Calea de mijloc: „Acestea le-am auzit: într-o zi cel Perfect locuia lângă Benares, la Isispatana, în Parcul cerbilor. Cel Perfect a spus următoarele unui grup de cinci monahi: Monahilor, cele două extreme nu ar trebui să fie urmate de cel ce a plecat ca un nomad. Care extreme? Pe de o parte abandonul plăcerilor sensuale, bazele practice ale sătenilor, nedemne și inutile, ce poară numele „Calea lumii“; pe de altă parte, supunerea la mortificații și la macerații, penibile, nedemne și inutile. Evitând aceste două extreme, Tathagata a dobândit cunoașterea Căii de mijloc ce conduce la lumină, la știință, ce face să nască liniștea, ce dă cunoașterea specială ale celor patru adevăruri, iluminarea și nirvana. Monahilor, care este această Cale de mijloc ce conduce la lumină... la nirvana? Adevăr vă spun, este Calea octuplă a ariyanilor, adică: viziunea dreaptă, scopul cel drept, concentrația dreaptă. Iată, monahilor, Calea de mijloc ce conduce la lumină... la nirvana“ (The Book of the Kindred Sayings or Gruped Suttas, partea a V-a, Londra, p. 356-357, traducere în engleză de F.L. Woodward).   

     


    votre commentaire
  • Faust de Riez: Despre Duhul Sfant

    Cette œuvre de l’évêque Fauste de Riez n’avait pas été traduite jusqu’à présent. Grâce à la traduction réalisée par M. Berthon, elle peut désormais être proposée à un large public.

    Il s’agit d’une œuvre de théologie concernant l’Esprit Saint et le lecteur qui désire approfondir cet aspect de la foi chrétienne va trouver, tout au long de l’ouvrage, dans les citations de textes bibliques et dans l’argumentation de Fauste, un enseignement sur la « personnalité » de l’Esprit Saint et sur le rôle que, au regard de la foi, il tient dans la vie du croyant, dans la vie de l’Eglise et dans l’humanité.


    votre commentaire
  • Persecuțiile creștine în primele patru secole ale BisericiiPersecuțiile creștine în primele patru secole ale BisericiiPersecuțiile creștine în primele patru secole ale BisericiiPersecuțiile creștine în primele patru secole ale BisericiiPersecuțiile creștine în primele patru secole ale Bisericii

    Nero, Traian, Decius, Valerian, Diocletian sunt nume bine cunoscute istoricilor bisericesti, dar nu numai. Politica lor religioasa i-a impins, uneori din ura fata de noua "secta" crestina, alteori pentru a crea noi spatii de divertisment, la promulgarea de edicte imperiale prin care se urmarea distrugerea, din radacini, religiei ce purta numele lui Cristos. Nero, in dorinta lui faraonica de a construi o noua Roma pe masura nebuniei lui, a dat foc orasului etern. Pus in fata acuzatiilor i-a gasit pe crestini "tapi ispasitori" ai faptei lui marsave. Traian considera ca orice persoana care purta numele de "crestin" trebuia sa dispara din imperiu. Crestinii aduceau cult nu unui rege sau împarat, ci însusi Regelui Universului, fapt ce atragea dupa sine acuzatia de nesupunere fata de autoritatea politica a momentului, care cerea sacrificii in cinstea sa si a zeilor protectori ai Romei. Decius, printr-un edict introduce cultul imperial obligatoriu, cult ce trebuia savarsit personal inaintea autoritatilor locale. Cei care nu se supun, crestinii, cad din nou victime tiraniei politicii religioase imperiale. Valerian considera ce prin eliminarea pastorilor Bisericii turma se va dispersa si va disparea. Persecutiile si metodele de constrangere sunt atat de diabolice incat mare numar de crestini cad in piedicile tortionarilor si se impart in: sacrificati, thurifcati, libellatici, traditores. El a umplut inchisorile cu episcopi, preoti si slujitori ai Bisericii, printre victimele mai de seama numarandu-se si Papa Sixt și Sf. Ciprian de Cartagina. Diocletian este cel care deschide "era marilor persecutii" impotriva crestinilor, o era care va dura circa 10 ani in care se vor publica cele mai dure edicte anticrestine. Torturile sunt de nedescris, de neimaginat, iar curajul martirilor depaseste orice intelegere umana. Dar sa lasam martorii oculari sa ne povesteasca aceste evenimente din istoria Bisericii.


    votre commentaire
  • Pytagora: părintele teoriei vegetariene

    Multi sunt in zilele noastre cei care abadoneaza o alimentatie bogata in carne pentru a reveni la hrana produsa de pamant: plante, ierburi, fructe, legume, produse animale: lapte, oua, branza. Specialistii nutritionisti stiu ca prin alimentatia cu carne intra in organismul nostru cele mai multe si nefaste toxine. Tot ei sunt cei care ne sfatuiesc totusi sa mancam echilibrat: sa dam organismului nostru proteinele, glucidele, lipidele de care are nevoie pentru desfasurarea de activitati normale.

    Putini insa sunt cei din zilele noastre care stiu ca printre marii ganditori ai lumii, filosoful si matematicianul Pytagora, 580-495 î.d.Ch., a elaborat pentru prima data o teorie vegetariana, sfatuind cu tarie pe tot omul sa renunte la obiceiul impamantenit de a se hrani cu animalele sacrificate pentru a redescoperi bunatatea, frumusetea si armonia creatiei din prima epoca a existentei sale, epoca de aur. Marele poet Ovidiu, 45 î.d.Ch. - 16 d.Ch., exilat de imparatul August, in anul 8 d.Ch., la Tomis (azi Constanta), a scris o lucrare extraordinara, Metamorfoze in care povesteste, pe de o parte lupta pentru suprematie a zeilor și, pe de alta parte, metamorfozele la care eu sunt supusi fie cu forta, fie de buna voie pentru a demonstra oamenilor si zeilor autoritatea lor. In capitolul 15, Ovidiu da cuvantul lui Pitagora care tine un discurs pro-vegetarian. Datorita acestui discurs Pytagora este considerat pana astazi parintele teoriei vegetariene, teorie care, spune Ovidiu, este mai demna de ascultat decat de urmat.


    votre commentaire
  • Canoanele primului conciliu ecumenic: Niceea I, 325

    Cele 20 de canoane ale celor 318 Parinti, sfinti si inspirati de Dumnezeu, reuniti la Niceea sub domnia imparatului Constantin cel Mare, in timpul consulatului ilustrilor Paulin si Iulian, in anul 536 al epocii lui Alexandru, in data de 19 al lunii desius, ziua a 13-zecea a calendelor lunii iulie[2].



    [2] Aceasta descriere corespunde datei de 20 mai 325.

     

     


    votre commentaire
  • Grigore de Nazianz: Discurs inaintea conciliarilor din Constantinopol I, 381

    Sf. Grigore de Nazianz, numit episcop de Constantinopol in timpul lucrarilor celui de-al doilea conicliu evumenic, din 381, desfasurat in orasul imperial, isi capata foarte repede numerosi adversari. De aceea este nevoit sa abandoneze scaunul patriarcal doar cateva saptamani dupa instalarea sa, in plina desfasurarea a lucrarilor conciliare. Redam aici discursul de adio rostit inaintea colegilor sai: un discurs plin de emotie, de sensibilitate umana, de incarcatura spirituala sperand totusi ca va obtine ingaduinta lor si se vor razgandi.

    Care-mi este deci apărarea? Dacă este falsă, veți avea dovada, iar dacă este adevărată, întăriți-o prin aprobarea voastră, voi care mă examinați și înaintea cărora eu vorbesc. Voi îmi sunteți apărarea, martorii mei și răsplata mândriei mele, dacă-mi permiteți la rându-mi să mă mândresc precum Apostolul (I Tes. 2, 19). A fost un timp când această turmă era mică și imperfectă, în măsura în care acest lucru era vizibil: dealtfel nici nu putem spune că era o turmă, ci rămășița unei turme, un rest fără organizare și fără episcop, rău definit, privat de pășune liberă, fără staul pentru a o conține, rătăcind prin munții, grotele și cavernele pământului, risipită și răspândită în toate direcțiile, adăpostindu-se acolo unde păștea fiecare cum putea și mulțumit că reușea să-și asigure propria mântuire pe furiș. Era asemănătoare unei turme alungată de lei, împrăștiată de vânt sau dezmembrată de întuneric, asupra căreia se lamentau profeții făcând o apropiere cu suferințele lui Israel abandonat în mâinile păgânilor și asupra căruia și eu am plâns în măsura în care soarta noastră o merita. Este adevărat că și eu am fost alungat, abandonat, și ascuns prin munți și văi, așa cum se întâmplă în absența unui păstor. O grea furtună s-a abătut asupra Bisericii și monștri de temut s-au abătut asupra ei. Aceștia nu m-au cruțat nici pe mine nici chiar acum, când cerul e senin, ci au nerușinarea să exerseze o influiență și mai mare decât poate admite timpurile (împăratul Teodosie și restabilirea ortodoxiei). Un nor întunecat a acoperit totul, a cuprins totul, chiar mai dur decât a noua pedeapsă din Egipt, fac referință aici la întunericul palpabil care ne-a împiedicat să ne vedem unii cu alții.


    votre commentaire
  • canoanele conciliului din Calcedon, in 451

    Conciliul din Calcedon, intrunit la initiativa imparatului Marcian si sustinut de imparateasa Pulcheria si Papa Leon I, pe langa inconfundabila formula cristologica dogmatica: anti-ariana, anti-nestoriana, anti-eutichiana, a mai elaborat si 30 de canoane disciplinare. Istoria cunoaste indeosebi unul dintre ele, canonul 28, care atribuie o autoritate ierarhica episcopului de Constantinopol egala celei episcopului de Roma. S-au scris multe despre acest canon si receptia lui in Occident, papa Leon aratand o opozitie clara. Cand a fost nevoit sa-si dea acordul pentru promulgarea decretelor conciliare, Leon a facut-o cu rezerva ca nu-si angajeaza raspunderea asupra canonului 28.


    votre commentaire
  •  

    Erezii trinitare in crestinismul antic

    Erezia, conform dicționarului DEX, este o doctrină sau credință care ia naștere în sânul unei Biserici, abătându-se de la dogmele oficiale consacrate și care este condamnată de Biserica respectivă. Totuși, din comoditate calificăm prea repede drept eretică o doctrină care a avut o istorie lungă. Trebuie  ne ferim de anacronisme! Înainte de conciliul de la Niceea, din 325, este mai corect  vorbim despre excomunicări, anateme sau mai simplu de condamnări din partea creștinilor care aveau un rol și o funcție de autoritate în comunitățile creștine. 

     


    votre commentaire
  • Inteligența în slujba credinței: Cazul Sf. Augustin între 386-387

    Sfântul Augustin explică itinerariul și aderarea lui la creștinism prin fraza: trebuie crezut pentru a înțelege și a înțelege pentru a crede. Păcatul este ca o pânză pe ochii sufletului care-l împiedică pe om să cunoască Adevărul. Credința este ghidul ce ajută rațiunea să meargă cât mai departe posibil în cunoașterea lui Dumnezeu. Există o complementaritate profundă între credință și intelect pentru cunoașterea lui Dumnezeu, care l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa, deci cu scopul de a-L cunoaște și, cunoscându-L, să-L iubească. Pentru Sfântul Augustin inteligența este în slujba credinței și credința este ghidul rațiunii. În comunicarea de față voi expune reflecția Sfântului Augustin catecumen, pe când se afla la Cassiciacum, 386-387, unde se pregătea pentru primirea boteztului în noaptea Paștelui, 24-25 aprilie, 387. În această perioadă el a scris trei dialoguri filosofice, după ce mai întâi citise el însuși „libri platonicorum = scrierile platonicilor“. Aceste dialoguri sunt: Contra Academicos, De beata vita și De ordine.  

     


    votre commentaire


    Suivre le flux RSS des articles de cette rubrique
    Suivre le flux RSS des commentaires de cette rubrique