• Antipapii recunoscuți de Biserica Romei

    Papă în locul Papei

    Hipolit de Roma este primul antipapă recunoscut cu acest calificativ de Biserica catolică. El s-a opus cu desăvârșire diaconului Calixt I, care este ales în mod legitim papă în 217, pe care îl acuză că a favorizat căsătoriile dintre sclavi și oameni liberi și că introduce limba „vulgata” – latină – în liturgia romană; până atunci, teologia și cultul religios creștin se desfășura în limba greacă, limba Noului Testament. Tot în 217 face propagandă printre opozanții lui Calixt și este ales „Papă” de un grup minoritar. Hipolit va rămâne în istorie ca fiind unicul antipapă sub trei papi succesivi, Calixt I, Urban I și Pontian, până în 235. În cele din urmă ajunge la împăcare cu cel din urmă, împreună fiind trimiși în exil în Sicilia, unde vor și muri martiri. Succesorul lui Pontian, Fabian I, în 237, va aduce la Roma trupurile celor doi pe care îi va îngropa în catacombele sfântului Calixt unde pot fi venerați până astăzi. Amândoi, Pontian și Hipolit, sunt sărbătoriți în calendarul liturgic al catolicilor pe 13 august.

    Acesta a fost doar începutul unui șir de alegeri neregulate care au adus uneori pe Scaunul Sfântului Petru diferiți pretendenți în timp ce păstoreau adevărații papi aleși legitim, conform regulilor canonice în vigoare. Uneori s-a întâmplat chiar să fie aleși doi papi în aceeași zi de două partide diferite sau aflate în opoziție. Este știut și faptul că deseori împărații, orientali sau occidentali, făceau presiuni pentru a impune propriul lor candidat pe Scaunul Apostolic, considerați mai apoi, pe bună dreptate, ca fiind antipapi ai Bisericii.

     

    Rivalități între diferite grupări

    În unele epoci mai întunecate ale Bisericii occidentale, se întâmpla ca mai mulți papi sa fie aleși în același timp, dând naștere astfel la schisme istorice. În 1330, la moartea papei Onorius II, o comisie este însărcinată să aleagă noul papă. Însă s-a produs o dezbinare între cardinalii comisiei: unii s-au atașat familiei romane Frangipani, care dorea să impună propriul candidat, Gregorio Papareschi, iar alții s-au atașat clanului Pierleoni, mai popular, care propunea propriul candidat, Pietro Pierleoni. Astfel s-a ajuns la alegerea ambilor candidați, primul luându-și numele de Inocențiu II iar al doilea Anaclet II. Inocențiu este recunoscut papă, iar Anaclet antipapă.

    În 1378, are loc marea schismă din Occident, care împarte papalitatea în două dinastii rivale, una la Roma și cealaltă la Avignon. Dinastia romană, în 1409, se împarte la rândul ei în două grupuri și doi antipapi se instalează la Pisa. Doar papii de la Roma sunt considerați astăzi legitimi. Papii de la Avignon – Clement VII, Benedict XIII, Clement VIII și Benedict XIV – și cei de la Pisa – Alexandru V și Ioan XXIII – au fost declarați antipapi.

    În 1439, după o luptă crâncenă cu papa Eugen IV, Felix V reușește să fie încoronat de conciliul de la Bale, care pretinde să-l condamne pe Eugen IV. Felix V este ultimul antipapă recunoscut în istorie.

     

    Papii sede vacantis

    Anuarul pontifical, care face lista tuturor demnitarilor Bisericii catolice romane, repertoriază toți papii, începând cu Sfântul Petru. După 1449, sfârșitul pontificatului lui Felix V, Anuarul nu mai face nicio aluzie la antipapi, însă mai mulți demnitari bisericești au revendicat mai apoi papalitatea lor, în ciuda faptului că nu erau recunoscuți de Biserică. Este vorba în general de lideri ai unor grupări „sede vacantis” – curent catolic tradiționalist, ce consideră Scaunul Romei vacant și ei aleg pe câte unul care să-l ocupe. Un număr deloc neglijabil dintre aceștia și-au luat numele de Petru II, tocmai datorită semnificației particulare. Din punctul de vedere al Bisericii catolice, ei sunt schismatici și datorită acestui fapt sunt excomunicați ipso facto.

    Mai mulți papi au ieșit de pildă din Biserica creștină palmariană a Carmeliților Sfintei Fețe, fondată în 1978 în Spania de Clement Dominguez Gomez, care s-a autoproclamat papa Grigore XVII. Alți antipapi au fost aleși de de credincioși catolici, nu de cardinali, conform canoanelor bisericești, cum ar fi: David Bawden, proclamat papa Mihai I, ales în 1990 în Statele Unite, Pius XIII sau Lin II, care trăiește astăzi în Anglia în propria casă transformată în capelă și pe care o consideră „Vaticanul în exil.

     

    Lista antipapilor

    1.     Hipolit de Roma, între 217-234, antipapă sub trei papi.

    2.     Novatian, între 251-258, antipapă sub doi papi.

    3.     Felix II, între 355-356, antipapă în ultimul an de pontificat al papei Liberiu.

    4.     Ursin, între 366-367, antipapă timp de un an sub Damasie I.

    5.     Eulalian, între 418-419, antipapă la începutul pontificatului lui Bonifaciu I.

    6.     Laurențiu, între 498-506, antipapă în prima parte a pontificatului lui Symmachus.

    7.     Dioscor, între 12 septembrie 530 și 14 octombrie 530, doar 22 de zile, la începutul pontificatului lui Bonifaciu II.

    8.     Teodor, în 687, ales de un grup minoritar în opoziție cu noul ales, papa Sergiu I.

    9.     Pascal, în 687, ales de un alt grup minoritar opus lui Teodor, abdică atunci când este ales Sergiu I.

    10.   Ștefan este ales în martie 752, însă moare la 3 zile după alegerea sa, de apoplexie.

    11.   Constantin II,  între 767 și 768, este proclamat papă de mulțime, deci considera antipapă.

    12.   Filip este antipapă o singură zi, pe 31 iulie 768.

    13.   Ioan VIII proclamat papă de mulțime în ianuarie 844, în timp ce cardinalii îl alegeau canonic pe Sergiu II.

    14.   Anastasie III numit papă de puterea imperială în 855, în timp ce cardinalii l-au ales pe Benedict III.

    15.   Cristofor, între octombrie 903 și ianuarie 904, a fost considerat papă legitim până în sec XX.

    16.   Bonifaciu VII (1), între iunie 974 și iulie 974, alungat din Roma de împăratul Othon II.

    17.   Bonifaciu VII (2), între 984 și 985, revine la Roma după moartea lui Othon II și îl închide pe papa Ioan XIV.

    18.   Ioan XVI, între 997 și 998, impus papă de puterea imperială, însă alungat din Roma și excomunicat.

    19.   Grigore VI, între 1012 și 1013, impus de puterea imperială, însă nu poate rămâne prea mult în opoziție.

    20.   Benedict X, între 1058-1059, renunță la scaunul Romei deoarece era ales de nobilime, fără acordul cardinalilor.

    21.   Onorius II, între 1061 și 1064, numit la Bale de împăratul Henric IV, care îi retrage susținerea.

    22.   Clement III, între 1080 și 1100, numit de Henric IV, care îl susține până la moartea sa.

    23.   Theodoricus, între 1100 și 1101, ales da adepții antipapei Clement III, nerecunoscut de cardinali.

    24.   Albert, în ianuarie 1101 este ales de adepții lui Theodoricus, însă este capturat și alungat din Roma.

    25.   Silvestru IV, între 1105 și 1111, este ales de nobilimea romană, fără acordul cardinalilor.

    26.   Grigore VIII, între 1118 și 1121, este numit de împăratul Henric V, care îi retrage susținerea.

    27.   Celestin II, ales papă legitim pe 16 decembrie 1124, abdică pe 17 decembrie 1124, papă efemer.

    28.   Anaclet II, între 1130 și 1138, ales de opozanții papei Inocențiu II și ai împăratului Lotharius II.

    29.   Victor IV, între 15 martie 1138 și 29 martie 1138, ales de adepții lui Anaclet, însă abdică și se supune papei.

    30.   Victor IV, între 1159 și 1164, este ales de o minoritate de cardinali în opoziție cu papa ales, Alexandru III.

    31.   Pascal III, între 1164 și 1168, este numit de Frederic Barberousse, se impune cu forța militară la Roma.

    32.   Calixt III, între 1168 și 1178, este ales de cardinalii creați de antipapa Pascal III, abdică și se supune papei.

    33.   Inocențiu III, între 1179 și 1180, este ales de câțiva adepți ai antipapei Calixt III, însă renunță de bună voie.

    34.   Nicolae V, între 1328 și 1330, este impus de Louis de Baviere pentru a-l încorona împărat, apoi fuge din Roma.

    35.   Clement VII, între 1378 și 1394, este ales de o minoritate de cardinali, fiind nerecunoscut se retrage la Avignon.

    36.   Benedict XIII, între 1394 și 1423, este ales necanonic, se instalează la Aragon: este perioada când avem de-a face cu trei antipapi: unul la Avignon – Clement VII, unul la Pisa – Alexandru V și unul la Aragon.

    37.   Clement VIII, între 1423 și 1429, ales de cardinalii de la Avignon, renunță și se supune papei Martin V.

    38.   Alexandru V, între 1409 și 1410, este ales de conciliul de la Pisa, alegerea sa provocând scandalul celor 3 antipapi.

    39.   Ioan XXIII, între 1410 și 1415, este ales la Roma, apoi la Pisa și este depus de conciliul din Constantia; când Angelo Roncalli este ales papă își ia numele Ioan XXIII, demonstrând astfel că cel din sec. XV era antipapă.

    40.   Felix V, între 1439 și 1449, ultimul antipapă; abdică și este creat cardinal de papa Eugen IV.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :