• Erezii Trinitare in crestinismul antic

    Erezii Trinitare in crestinismul antic

    Originalitatea invataturii crestine consta in marturisirea credintei intr-un singur Dumnezeu, Creator a toate, care sustine universul, Atot-Puternic, Atot-Stiutor, Vesnic etc... In acelasi timp insa, revelatia acestui Dumnezeu, facuta de Isus Christos, Logosul Intrupat, este cea a Tri-Unitatii divine, adica in Dumnezeu exista o singura substanta sau esenta divina si trei persoane sau ipostaze diferite, inconfundabile: Tatal, unicul nenascut; Fiul, Unul-Nascut; Duhul Sfant, unicul spirat sau care purcede. Confruntandu-se cu monoteismul iudaic si mai tarziu si cu cel islamic, teologii primelor veacuri ale crestinismului au incercat sa spuna in concepte, uneori prea filosofice, alteori prea rationaliste, credinta crestina in Tri-Unitatea divina. Nu toti acesti teologi au avut castig de cauza in instanta suprema de guvernare a Bisericii manifestata in deciziile conciliilor ecumenice din primul mileniu. Unii si-au lasat numele in istorie ca fiind eretici de temut: Arie, Paul de Samosata, Sabelius de Antiohia, Nestorius si Macedonius de Constantinopol etc, care au dat numele lor ereziilor a caror promotori sa-u constituit in jurul lor. Altii au ramas in istoria dogmelor ca fiind sustinatori inflacarati ai cauzei orthodoxiei: Atanasie de Alexandria, Grigore de Nazianz, Vasile de Cezareea, Ioan Chrisostomul, Augustin de Hipona, Hilarie de Poitiers, Ambroziu de Milano etc, care au contribuit decisiv, prin reflectiile lor, la cristalizarea primelor dogme crestine.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :