• Expresiile dogmatice din Simbolul de credinta de la Niceea

    Expresiile dogmatice din Simbolul de credinta de la Niceea

    Reunit în anul 325 prin porunca imperială a lui Constantin, conciliul de la Nicea avea o dublă misiune: pe de o parte, clarificarea doctrinei cristologice în confruntările dogmatice pe care Orientul le întâmpină datorită predicării preotului alexandrin, Arie , pe de altă parte, stabilirea unei date comune pentru celebrarea „sărbătorii sărbătorilor”, Paştele Învierii Domnului, la o dată comună de către toţi creştinii. Astfel, împăratul doreşte să conserveze pacea şi unitatea Imperiului dobândite cu puţini ani în urmă . Preşedinte al dezbaterilor conciliare este numit episcopul de Cordova şi îndrumător spiritual al casei imperiale, Osius. Invitaţia este făcută tuturor episcopilor din Orient şi Occident: Văzând deci Biserica perturbată din cauza acestor două neînţelegeri, împăratul a convocat un conciliu universal invitând prin scris episcopii de pretutindeni să se întâlnească la Niceia în Bitinia . Conform mărturiei lui Eusebiu al Cezareii, s-au reunit la Nicea episcopi din toate Bisericile Europei, Libiei şi Asiei. Adunarea miniştrilor lui Dumnezeu în acelaşi loc era asemenea unei case de rugăciune, parcă mărită de Dumnezeu, pentru a conţine în ea sirieni şi cilicieni, fenicieni şi arabi, palestinieni şi egiptieni, libieni şi mesopotamieni. Era prezent chiar şi un episcop din Persia şi unul din Goţia. Din Pont şi Asia, Frigia şi Pamfilia au venit cei mai ilustri demnitari ecleziastici. Tracii şi macedonienii, arcainii şi epiroţii erau reprezentaţi şi mulţi alţi episcopi au venit din îndepărtări .

    Expresiile dogmatice din Simbolul de credinta de la Niceea

    Pe 20 mai 325, împăratul însuşi pronunţa discursul inaugural adresând salutul său cordial de bun venit celor „aproximativ 300”  de episcopi prezenţi la întrunire. Majoritatea participanţilor sunt orientali, fapt care a determinat limba oficială în dezbaterile conciliare, greacă. Papa Silvestru, din cauza vârstei înaintate, nu a putut participa la conciliu însa a trimis doi reprezentanţi: preoţii Vicenţiu şi Biton. Dorinţa fierbinte a împăratului era aceea ca participanţii să ajungă la un acord comun. Toate tendinţele teologice ale epocii erau prezente: subordinaţionişti de tendinţă ariană, reprezentaţi de Eusebiu al Cezareii şi omonimul său, episcop al Nicomediei; antisubordinaţionişti extremişti, reprezentaţi de Marcel al Ancirei; tradiţionalişti, reprezentaţi de Alexandru al Alexandriei şi Osius al Cordovei cărora li se alătură şi episcopul Macarie al Ierusalimului şi cel al Antiohiei, Eustaţie: Printre miniştrii lui Dumnezeu, unii se distingeau prin cuvintele lor pline de înţelepciune, alţii prin austeritatea vieţii şi curajul perseverent în faţa dificultăţilor, unii erau remarcabili datorită moderaţiei apropourilor. Printre ei, unii erau onoraţi datorită vârstei înaintate, alţii străluceau datorită tinereţii şi vigorii sufletului lor, alţii tocmai intraseră in rândurile prelaţilor. 

     


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :