Caesar Flavius Iustinus Augustus, nascut in 450 langa orasul Nis, provincia Daciei mediteraneene, urca pe tronul Imperiului Bizantin in 518 si va ramane pana la moartea sa, in 527. Marea lui reusita a fost aceea de a pune capat discutiilor dogmatice ce-i separau pe calcedonieni de monofiziti. In ciuda varstei inaintate, imparatul Iustin a militat, in calitate de adept al dogmei calcedoniene, pentru instaurarea ortodoxiei in intreg Imperiul. In acest sens a trimis tuturor crestinilor un edict prin care cerea unitatea tuturor in credinta si slujirea Unicului Dumnezeu in trei persoane distincte: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. A doua persoana divina s-a facut om prin conlucrarea Duhului Sfant si a Sfintei Fecioare Maria, Theotokos, umanitatea si divinitatea pastrand caracteristicile specifice firii in unica persoana a lui Isus Christos, Dumnezeu adevarat si om adevarat, Mantuitorul omenirii, unicul Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Primele patru concilii au pus bazele domelor fundamentale ale crestinismului, cristologice si trinitare, insa mai existau in sec. VI persoane care fie pun in indoiala dogmele stabilite in concilii, fie propovaduiesc noi opinii si idei referitor la Sfanta Treime si la persoana lui Christos.