Biblia este o colecție de texte ce dau mărturie despre voința lui Dumnezeu de a intra în comuniune cu omul. Dumnezeul biblic este un Dumnezeu care vorbește, care face legământ cu omul, care-și asociază omul la opera lui mântuitoare. Biblia nu este un monolog, Dumnezeu nu vorbește singur, ci așteaptă un răspuns din partea omului, un cuvânt care să fie răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmii reprezintă o parte semnificativă a acestui răspuns; ba mai mult, psalmii sunt cuvintele pe care însuși Dumnezeu ni le oferă pentru a răspunde la Cuvântul său. Dar, precum majoritatea textelor biblice, psalmii prezintă dificultăți:

-       datorită bogăției, densității, anumitor pasaje din Psalmi referitor la experiența lui Dumnezeu și experiența omului în relația sa cu Dumnezeu;

-       datorită caracterului imperfect al unor părți din psalmi, paradoxul Cuvântului lui Dumnezeu care se exprimă în limbaj uman;

-       datorită unor referințe istorice și a unui context cultural, social, politic și religios cu care noi nu mai suntem familiari astăzi.

Ispita noastră, în asemenea condiții, este aceea de căuta alte tipuri, alte moduri de a se ruga, ceva mai adaptat la sensibilitatea noastră și la dorința noastră de a experimenta dialogul cu Dumnezeu. A ceda acestei ispite, înseamnă de fapt a uita că Psalmii sunt de departe o „școală de rugăciune și de liturgie“ de neegalat, atât în tradiția iudaică, cât și în tradiția creștină. Psaltirea este a învăța să ne rugăm folosind cuvinte inspirate pentru rugăiunea noastră.