135. A sosit momentul să vorbim un pic și despre predica din cadrul liturgiei, care necesită o evaluare serioasă din partea păstorilor. Voi vorbi mai cu seamă, cu o grijă deosebită, despre predica și pregătirea ei, deoarece reclamațiile referitor la acest minister sunt numeroase, iar noi nu putem face ca și cum nu le-am fi auzit. Predica este măsura pentru a evalua proximitatea și capacitatea întâlnirii dintre un păstor și poporul său. De fapt, credincioșii știm că acordă o importanță deosebită predicii; însă ei suferă deseori, ca și miniștrii hirotoniți, unii de a asculta, ceilalți de a predica. Este foarte trist să fie așa. Predica poate fi efectiv o intensă și fericită experiență a Duhului Sfânt, o întâlnire îmbucurătoare cu Scriptura, un izvor nesecat de înoire și creștere spirituală.

136. Să reînoim încrederea noastră în predică, convinși fiind că Dumnezeu este cel care dorește să-i întâlnească pe oameni prin predicator și că el își arată puterea prin cuvântul uman. Sfântul Paul vobește cu tărie despre necesitatea de a predica, fiindcă și Domnul a voit să-i întâlnească pe oameni prin cuvântul nostru (Rm 10, 14-17). Prin cuvânt, Domnul nostru a sedus inima oamenilor. Veneau să-L asculte de pretutindeni (Mc 1, 45). Se minunau „îmbătându-se“ cu învățăturile lui (Mc 6, 2). Aveau convingerea că vorbea ca cineva ce are autoritate (Mc 1, 27). Prin cuvânt, Apostolii, pe care El i-a instituit „pentru a fi însoțitorii lui și să-i trimită să pedice“ (Mc 3, 14), atrăgeau toate popoarele în sânul Bisericii.