In capitolul 15, Sf. Evanghelist Luca ne prezinta una dintre cele mai frumoase pagini din Scriptura. Pentru a exprima in imagini clare milostivirea inimii de Tata a lui Dumnezeu, Isus Christos folosese o parabola din viata de toate zilele: un tata care are doi fii (unde este mama lor?), cel mai mic ii cere partea de avere (de ce nu asteapta ziua testamentului?) si pleaca spre o tara indepartata (despre ce tara o fi vorba?); lipsit de toate, fiul cel mic se intoarce la tatal care-l copleseste cu gesturi de iubire: cu buzele il saruta, cu bratele il strange la piept, cu inima il iubeste ca mai inainte de a fi plecat, si scaote tot ce are mai bun pentru a sarbatori revenirea fiului care era mort si a revenit la viata, care era pierdut si a fot regasit; fiul cel mare ramane in casa parinteasca, adica nu in casa ci la camp si se rezbuna pe tatal sau ca nu-i da macar un miel sa se distreze cu prietenii. Fiecare dintre noi putem citi si reciti experienta vietii noastre spirituale la lumina acestei parabole: suntem uneori fiul risipitor, alteori fiul cel mare plin de prejudecati, alteori tatal capabil sa ierte chiar si in situatii incredibile. Sfantul Augustin a utilizat acest text evanghelic in lung si in larg ca substrat teologic si spiritual in majoritatea scrierilor sale. Confesiunile lui sunt scrise sub inspiratia parabolei "tatalui milostiv" in care el se vede coplesit de iubirea Tatalui care-l astepta si-l invita la ospatul Euharistic.