• Rufin preot al Bisericii din Aquileia

    Rufin preot al Bisericii din Aquileia

     

    François Armand Gervaise,

    La vie de Rufin, prêtre de l’Eglise d’Aquilée, Paris, 1724, premier volume,

    Recueil de pièces concernant la vie de Rufin, prêtre de l’Eglise d’Aquilée, vol II

     

    Nu este un secret pentru nimeni faptul că Ieronim, marele sfânt și doctor al Bisericii, traducătorul și comentatorul neobosit al Sfintelor Scripturi, este și unul dintre cei mai însemnați, aprigi și înverșunați polemiști din Biserica primelor veacuri. Episodul cel mai cunoscut, dar despre care nu s-au scris prea multe, uneori din teama de a nu micșora faima de sfințenie a unuia dintre cei mai însemnați Părinți ai Bisericii de limbă latină, alteori pentru a nu pune în dificultate erudiția inegalabilului traducător al Părinților de limbă greacă în limba latină, printre care Origen din Alexandria ocupă un loc de predilecție, Rufin, preot al Bisericii din Aquileia. După ce au fost doi dintre cei mai buni prieteni, model pentru generații de creștini care și-au aflat în prietenia unei alte persoane propriile împliniri și realizări prin împărtășirea acelorași gusturi și prin delectarea sufletului cu aceleași învățături sfinte, au devenit doi dintre cei mai mari dușmani pe care i-a cunoscut istoria Bisericii vreodată. Pana mai ascuțită și mai nemiloasă a lui Ieronim a făcut ca Rufin, mai blând și mai retras prin caracterul lui, să fie unul dintre marii uitați ai istoriei și literaturii creștine occidentale, în timp ce Ieronim a cunoscut, de-a lungul veacurilor, stima și prețuirea multor teologi, traducători și comentatori ai Scripturilor. În lucrarea de față, Francois Armand Gervaise propune cititorului fără prejudecăți o istorisire originală, bazată pe documentele trecutului, în principal opera lui Ieronim și cea a lui Rufin, din care reiese iscusința ambilor protagoniști și mânuitori abili ai literelor care a condus la un conflict ce a acoperit o perioadă de mai bine de 30 de ani, conflict al cărui deznodământ nu l-au putut gusta din această viață, ci poate doar în Împărăția cerurilor.

    Indiferent cât de mare ar fi putut fi zgomotul stârnit în trecut de ruptura dintre Sf. Ieronim și preotul Rufin, putem spune cu certitudine că niciodată acest moment din istoria bisericească, așa de pătruns de curiozitate cum este el, nu a fost expus vreodată decât cu superficialitate. Cei care au scris viața Sf. Ieronim, fie nu au spus nimic, fie au trecut peste acest episod cu multă ușurință, chiar dacă vorbim despre mai bine de 30 de ani din viața acestuia, încât nu putem reține nimic din lucrările lor ce ne-ar putea ajuta să deslușim această enigmă.

    În zilele noastre constatăm un interes adevărat pentru a vorbi despre acest subiect, însă deoarece scopul ultim este mai ales acela de a-l ridica în slăvi pe Sf. Ieronim, lucrările lor sunt mai degrabă panegirice referitor la acest sfânt Doctor decât o adevărată istorie a vieții lui. Am putea aștepta mai puțină parțialitate din partea celor care au scris istoria generală a Bisericii; însă scopul lor era mult prea nemărginit iar intențiile lor mult prea largi pentru a putea intra în unele detalii care nu-i privesc decât pe cei care se disting printr-o viață deosebită. Trebuia deci să existe cineva care, neavând înaintea ochilor decât dragostea pentru adevăr, fără nici un alt interes care să-l îndemne să se intereseze la anumite aspecte neglijând altele, să se intereseze doar asupra acestui aspect al istoriei care, desigur, este unul dintre cele mai pasionate din câte există. Tot ceea ce exista mai măreț în Imperiul de atunci și în Biserică era implicat în această controversă: papii, împărații, episcopii, doctorii, magistrații, generalii de armată, sfinții de ambele sexe au fost nevoiți să se înscrie în una sau cealaltă tabără a controversei. S-au implicat cu atâta zel în această problemă încât nu s-a mai văzut poate niciodată o asemenea discuție referitor la religia creștină dusă cu atâta tărie de caracter și cu atâta dăruire. Sf. Ieronim împreună cu cei care-i erau devotați se aflau într-o parte a baricadei, Rufin împreună cu prietenii lui erau de cealaltă parte a baricadei; Imperiul Răsăritean și cel Apusean și întreaga Biserică erau împărțite în funcție de acești doi luptători renumiți care nu au avut bucuria să trăiască, în această viață, împăcarea.

    Din cei trei papi care au ocupat scaunul Romei pe durata acelor vremuri, Anastasie s-a menținut întotdeauna de partea lui Ieronim, în timp de Siricius și Inocențiu I erau de partea lui Rufin. Puțini episcopi, dintre cei mai importanți, dacă facem excepție de Sf. Epifan, par să fi susținut cauza Sf. Ieronim. Sf. Crisostom, Ioan al Ierusalimului, Sf. Ambrozie și Sf. Cromațiu de Aquileia au fost mereu de partea lui Rufin. Teofil, patriarhul Alexandriei, la început și-a arătat preferința pentru Rufin, mai apoi însă, din cauza unor împrejurări misterioase, și-a schimbat opțiunea trecând de partea Sf. Ieronim, fără a îndrăzni totuși să-l atace deschis pe Rufin. Sf. Augustin și Sf. Paulin de Nola nu s-au declarat deschis de partea unuia sau altuia, chiar dacă, observând mai îndeaproape atitudinea lor pare să încline mai degrabă în favoarea lui Rufin decât a adversarului său.

    Împărații Răsăriteni, întărâtați de Teofil, au adus mari prejudicii adepților lui Rufin, în timp ce Apusenii l-au lăsat mai degrabă în pace. Macarie, Pafnuție, Pnabon și întreaga oaste a ermiților pustietății erau de partea lui Rufin; suntem conduși să credem că nici unul dintre acești sfinți ermiți nu era de partea lui Ieronim. În fine, dacă Ieronim era susținut de unii magistrați, de autorități și de inegalabila sfântă Paula, Rufin avea de partea lui pe sfânta Melania care-l ajuta datorită bogățiilor ei deloc neglijabile; iar apropiații acestor două mari sfinte văduve, care încarnau în ele tot ceea ce exista mai nobil și mai strălucit în Roma, erau împărțiți și ei în cele două tabere, Ieronim și Rufin, dispuși, atât unii cât și ceilalți, să riște totul pentru a susține tabăra de partea căreia se înscriseseră și care credeau că era a lui Dumnezeu și a Bisericii.

    Ei bine, aceste intrigi sunt scoase bine în evidență în această lucrare, Viața lui Rufin preot al Bisericii din Aquileia. Deoarece totul se sprijină pe o argumentație solidă, mărturie a momentelor celor mai sigure ale antichității și fiindcă nu a argumentat aproape nimic de la sine sau care să nu se afle deja în lucrările Sf. Ieronim și ale lui Rufin, nu poate fi acuzat în nici un caz de argumente presupuse. Justețea și sinceritatea sunt evidente în povestirea faptelor și nici chiar ceea ce pare a fi demn de lăsat la o parte, autorul nu le-a putut suprima pentru a nu trăda adevărul și pentru a nu oferi istorisirii lui o întorsătură nefericită care ne-ar face să vedem lucrurile diferit față de așa cum s-au petrecut ele în realitate.

    Totuși, autorul a evitat, atât cât a putut, să aducă prejudecăți, știind cât de geloși pot fi cititorii în asemenea împrejurări. De multă vreme îi consideră niște tirani fără scrupule pe cei care vor să prezinte lucrurile altfel decât realitatea; nu vor să li se mai împrospăteze ideile preconcepute deja care i-au făcut să se decidă în îmbrățișarea unei tabere sau a alteia. Analiza operelor lui Rufin nu va fi unul din cele mai neînsemnate atuuri ale acestei istorii; nimeni, până acum, nu a făcut acest lucru cu atâta precizie. Pe final avem și o dizertație unde sunt analizate principalele erori în care au căzut cei care au vorbit în rău despre Rufin și vom putea recunoaște că unele prejudecăți populare sunt deseori temelia majorității lucrurilor pe care scriitorii, mai puțin înclinați spre afirmarea lucrurile juste, înaintează în cărțile lor. Dacă noutatea are mângâierile ei, atunci există posibilitatea de a crede că această lucrare va fi pe placul multora; iar cei care ajung să-și facă din aceste noutăți descrierea adevărului, vor afla în lucrarea de față multe elemente pentru a satisface o pasiune atât de nobilă.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :