Nimeni nu-și poate imagina un Părinte al Bisericii făcând teologie decât în contact intim cu Sf. Scriptură. Este și cazul Sf. Atanasie cel Mare. Orice argumentație teologică trebuie să aibă o justificare și o trimitere la revelația biblică. Atunci când episcopul de Alexandria vorbește despre întruparea Cuvântului, despre dumnezeirea Cuvântului făcut trup, despre consubstanțialitatea persoanelor divine nu are decât o singură referință: Sfânta Scriptură, iar aceasta interpretată în Tradiția Bisericii. De aceea se sprijină deseori pe afirmațiile marilor teologi care au trăit înaintea lui și au făcut cinste Bisericii alexandrine. În acest articol am încercat să prezint câteva aspecte importante legate de înrădăcinarea biblică a afirmațiilor teologice și dogmatice ale Patriarhului Alexandriei, care a trăit în secolul al IV-lea, între 298-373, în una dintre cele mai tulburate vremuri de dezbateri teologice. Fără a pretinde că este un teolog de "meserie", Atanasie știe să facă recurs la Scriptură pentru a ține piept oricărei învățături care s-ar opune Tradiției Bisericii.