Sfântul Augustin: interpretarea simbolică a celor două pescuiri miraculoase relatate de Luca 5, 1-11 și Ioan 21, 1-19: "Țărmul mării simbolizează sfârșitul lumii. Prin această descriere (cea din Ioan) Domnul nostru dorește să ne reveleze ceva despre Biserica de la sfârșitul lumii; într-o altă pescuire (cea din Luca), Mântuitorul a dorit să ne reveleze ceva despre Biserică așa cum este ea acum, în timpul acestei lumi. De aceea, la prima pescuire miraculoasă, cea relatată de sfântul Luca, Isus nu era pe țărmul mării, ci se urcase într-o barcă, cea a lui Simon Petru, pe care l-a rugat să o îndepărteze de mal. Tot la prima pescuire, mrejele nu sunt aruncate în partea dreaptă a bărcii pentru a n-i simboliza doar pe cei buni, nici în partea stângă, pentru a n-i simboliza doar pe cei răi, ci descrierea nu spune numaidecât în ce parte au fost aruncate mrejele, în dreapta sau în stânga: "Aruncați, spune Isus, mrejele pentru a pescui", pentru a simboliza astfel amestecul între cei buni și cei răi în Biserica acestor vremuri; în cea de-a doua pescuire, dimpotrivă, (cea descrisă de Ioan), Isus spune: "Aruncați mrejele în dreapta bărcii", pentru a-i simboliza doar pe cei buni, ce se țin la dreapta. Mântuitorul a făcut prima minune a pescuirii la începutul predicării lui publice, iar cea de-a doua după învierea sa. Prima pescuire simbolizează deci amestecul oamenilor buni și răi, din care este alcătuită Biserica în vremea de acum; iar a doua pescuire îi simbolizează doar pe cei buni, din care va fi alcătuită Biserica în veșnicie, după învierea morților, care va avea loc la sfârșitul lumii. Cei care vor lua parte la învierea pentru viața veșnică, adică cei care vor fi la dreapta sa, și care au murit în mreajă (adică în comuniunea Bisericii) cu numele de creștin, nu vor apărea decât pe țărm, adică la sfârșitul lumii, după învierea morților. De aceea, discipolii nu au putut trage barca la țărm pentru a sorta peștii așa cum au făcut la prima pescuire miraculoasă. Peștii care au fost prinși la a doua pescuire miraculoasă, după ce mrejele au fost aruncate în partea dreaptă a bărcii, Biserica îi păstrează ascunși în somnul păcii, ca în profunzimile mării, până ce mrejele vor fi trase la mal. În prima relatare a pescuirii miraculoase erau două bărci, în cea de-a doua, doar o barcă, iar discipolii erau la circa 200 de stadii de țărm; putem vedea aici simbolul celor aleși din cele două popoare: circumciși și păgâni (înțelegând fiecare popor prin numărul simbolic 100). În prima pescuire nu ni se vorbește nimic despre numărul peștilor, putând vedea astfel ca o împlinire a profeției Profetului-Rege: "Am dorit să vestesc lucrările tale, mulțimea lor însă mi s-a părut fără număr" (Ps 39, 6). La a doua pescuire, dimpotrivă, numărul peștilor este precis (153 de pești mari), de aceea trebuie să căutăm o interpretare simbolică și aici. Numărul ce simbolizează legea este 10, datorită Decalogului; însă în Isus Cristos harul vine să se unească Legii (adică spiritul se unește cu litera), așa cum numărul 7 vine să se unească numărului 10. Într-adevăr, numărul 7 este simbolul Duhului Sfânt, care este, cu precădere, autorul sfințirii noastre. Această sfințire se arată pentru prima dată în odihna zilei a șaptea. Profetul Isaia face elogiul Duhului Sfânt, enumerând cele șapte lucrări ale lui (cap. 11). Deci, atunci când numerele 10, simbolul Legii divine, și 7, simbolul Duhului Sfânt, se adună formează numărul 17; dacă descompunem acest număr începând prin unu și adăugând mereu numărul următor, adică de la unu până la 17, adunându-le obținem numărul 153 (1+2+3+4+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+17=153). Nu trebuie să ne grăbim și să spunem că vor fi doar 153 de oameni mântuiți care vor învia spre viața veșnică, fiindcă toți cei care au parte la harul Duhului Sfânt sunt incluși în acest număr ce este compus la rândul său din 50, simbolul darului Duhului Sfânt la Cincizecime, înmulțit cu 3, simbolul Sfintei Treimi. La rândul său, numărul 50 se obține prin înmulțirea numărului 7 cu sine-însuși la care se adaugă 1 (7x7=49 + 1 = 50). Acest număr 1 simbolizează faptul că cei aleși nu trebuie să fie decât una în Dumnezeu. Nu fără motiv Evanghelistul remarcă faptul că cei 153 de pești erau mari, fiindcă însuși Domnul nostru după ce a spus: "Nu am venit să desființez Legea, ci să o desăvârșesc", ceva mai departe adaugă: "Cel care va face aceste lucruri și-i va învăța și pe alții va fi mare în Împărăția cerurilor". În timp ce la prima pescuire mrejele se rupeau, simbolizând astfel schismele care vor diviza Biserica aici pe pământ, la cea de-a doua pescuire mrejele nu se mai rup, pentru a simboliza că în viața veșnică nu vor mai dăinui schisme. De aceea evanghelistul s-a simțit obligat să adauge că în ciuda marii cantități de pește și a faptului că erau mari, mreaja nu s-a rupt. Mi se pare evident că aluzia este făcută pentru a ne trimite la prima pescuire miraculoasă unde mreaja s-a rupt ca să ne facă să înțelegem, prin această a doua pescuire miraculoasă, superioritatea pescuirii ce are loc după învierea sa din morți."