Sora sfântului Augustin a fondat o comunitate de fecioare consacrate lui Cristos prin profesiune mănăstirească. După moartea ei, surorile au ales o nouă superioară, însă, după câțiva ani de guvernare, toate surorile se revoltă împotriva ei și cer episcopului de Hipona să intervină în acest scandal pentru a calma spiritele schimbându-le superioara. Augustin evită, în primă instanță, să meargă la fața locului, iar după mai multe insistențe și văzând că lucrurile iau o întorsătură nedemnă pentru asemenea femei consacrate Domnului, decide să le scrie o scrisoare. Episcopul de Hipona, după ce face niște reproșuri paterne și se plânge de nesăbuința fecioarelor consacrate care, după moartea superioarei lor, nu vor să o accepte și să-i dea ascultare noii superioare, prescrie fecioarelor consacrate din acea comunitate mai multe reguli, rămase celebre în lumea creștină, care au condus la redactarea Regulii sfântului Augustin, regulă îmbrățișată și trăită de mai multe ordine, congregații și organizații de viață consacrată în Biserica catolică de-a lungul secolelor. Datorită formei sale breve și spiritului deschis și practic în care au fost redactate aceste prescripții, Regula Augustini a cunoscut o extraordinar de mare popularitate în vremea timpului său precum și de-a lungul creștinismului occidental.