• Sfântul Ciprian de Cartagina: Despre rugăciunea domnească

    Sfântul Ciprian de Cartagina: Despre rugăciunea domnească

    Preceptele evanghelice, frați prea-iubiți, nu sunt altceva decât învățăturile Maestrului divin. Sunt fundamentele pe care si zidește speranța, sprijin pentru întărirea credinței, alimente pentru reconfortul inimii, orientări pentru a direcționa pelerinajul, elemente pentru obținerea mântuirii. Formând pe pământ duhul ascultător al credincioșilor, aceste învățături îi conduc în Împărăția cerurilor.

    Dumnezeu a voit ca multe lucruri să fie transmise prin profeți. Însă cu cât mai mult este important mesajul Fiului! Cuvântul lui Dumnezeu, care odinioară vorbea prin profeți, acum ne vorbește el însuși prin glasul său. Nu ne mai cere să pregătim calea celui care vine, el însuși este Cel care vine, care ne deschide și ne arată calea de urmat. Astfel, după ce am fost niște rătăcitori și orbi în întunericul morții, acum am primit lumina harului și păstrăm calea vieții cu Domnul ca îndrumător și căpetenie.

    Printre alte multe avertizări binefăcătoare și porunci divine prin care urmărea mântuirea poporului său, El a oferit și un model de rugăciune; El este cel care ne-a învățat ceea ce trebuie să cerem în rugăciune. El ne-a învățat cum să trăim relația noastră cu Dumnezeu, cum să ne rugăm, fiind înzestrat de acea bunătate care se revarsă din belșug asupra noastră. De aceea, atunci când ne adresăm Tatălui, folosind rugăciunea pe care Fiul ne-a învățat-o, suntem ascultați cu mai multă ușurință.

    El anunțase deja că sosise ceasul în care adevărații adoratori ai Tatălui îl vor adora în duh și adevăr. Astfel a săvârșit ceea ce a spus odinioară: primind Duhul și Adevărul prin sfințenia care vine de la El, putem, tot datorită învățăturii sale, să adorăm în Duh și în Adevăr. Ce rugăciune poate fi mai spirituală decât cea care ne-a fost dată de însuși Cristos, care ni l-a dat și pe Duhul Sfânt? Ce rugăciune poate fi mai adevărată decât aceasta, deoarece a ieșit chiar din gura Fiului, care este Adevărul? A ne ruga altfel decât ne-a învățat El, nu ar fi doar ignoranță, ci chiar un păcat, după cum El-însuși spune când atrăgea atenția fariseilor: „voi vă îndepărtați de porunca Domnului pentru a instala propriile voastre tradiții”.

    Deci, rugați-vă, fraților prea-iubiți, după cum ne-a învățat Maestrul nostru divin să o facem. A ne ruga lui Dumnezeu folosindu-ne de propriile lui cuvinte, înseamnă să-i înălțăm o rugăciune ce o consideră iubitoare și filială, înseamnă să înălțăm până la urechile lui rugăciunea lui Cristos. Tatăl, într-adevăr, recunoaște cuvintele Fiului său atunci când noi ne rugăm. Cel care sălășluiește în intimitatea inimii noastre, să fie și în glasul nostru. Iar, dat fiind faptul că el este lângă Tatăl, Mijlocitorul care mijlocește pentru păcatele noastre, când noi păcătoșii cerem iertarea păcatelor noastre, rostim cuvintele Avocatului nostru care spune: „Tot ceea ce voi veți cere Tatălui în numele meu, vă va acorda”. Deci, cu atât mai mult vom obține iertarea păcatelor noastre cu cât îi cerem acest lucru în numele lui Cristos decât dacă ne-am adresa lui Dumnezeu cu propriile noastre rugăciuni.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :