• Simbolistica arcei lui Noe și a smochinului

    Simbolistica arcei lui Noe și a smochinului

    Simbolismul arcei lui Noe


    Luc 17, 25-27
    Şi aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului: ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 

    Arca lui Noe: reprezentarea unei arce ca loc de prezervare a omenirii după un cataclism este universală. Biblia relatează potopul și supraviețuirea, într-o arcă, unei mici mulțimi de oameni aleși precum și unui eșantion de cupluri din toate speciile ființelor vii (Gn cap. 6-8).

    Alegoria – simbolul: arca poartă în ea-însăși un anumit număr de simboluri:

    1.     Arcă – termenul în ebraică este deja un simbol: tebah = arcă, adică Taw+bet+hev = o cutie menită să conțină ceva, o comoară de mare valoare;

    2.     O legendă sumeriană – povestește potopul zicând că la vederea creșterii apelor pe suprafața pământului, oamenii au construit o arcă în formă de cub în care au intrat „seminții din tot ce era ființă vie” după ce mai întâi s-au lepădat de tot ce era posesie materială; scopul era acela de a supraviețui, menținând în același timp curăția sufletului ființelor vii;

    3.     Biblia = spune că omenirea atinsese un nivel atât de ridicat de depravare și corupție încât Dumnezeu a fost nevoit să reia în calcul subzistența tuturor ființelor vii; doar Noe și familia lui sunt aflați „drepți și plini de har în ochii lui Dumnezeu” (Gn 6, 8). Noe și familia lui vor forma eșantionul uman care va fi salvat de la dezastru;

    4.     Potopul = a fost de asemenea ocazia pentru om de a construi un mijloc de prevenție și de supraviețuire, înaintea declanșării unei catastrofe naturale prevestită.

     

    Spațiul și timpul: textul biblic descriind potopul este cu totul bogat în valori numerice. Unele se referă la dimensiunile arcei iar altele la etapele derulării potopului. Dincolo de sensul lor imediat, valorile numerice pot fi considerate drept simboluri ce revelează un mesaj discret:

    1.     Iată cum s-o faci: arca să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime şi treizeci de coți în înălțime. Să faci arcei un acoperiș şi să-l înalți până la un cot; ușa să o pui într-o latură a arcei; să faci un nivel jos, al doilea la mijloc şi al treilea sus. (Gn 6, 15-16)

    a.     Raportul dintre lungime și înălțimea arcei este de 10 (300 lungime și 30 înălțime)

    b.     Raportul între lungime și lățime este de 6 (300 lungime și 50 lățime)

    c.     Înălțimea conține trei nivele și 10 coți fiecare

    d.     Partea de deasupra arcei este dotată cu un acoperiș înalt de un cot.

    e.     Repartizarea numerelor: 1+3+6=10 reprezintă atributele divine din pomul sefirotic; arca nu este doar un loc de supraviețuire fizică, ci vestește revenirea spiritualului.

    f.      Termenul arcă, tebah sau taw-aleph-mem înseamnă „arcă, dar și „cuvânt”. Este vorba despre darul Torei, cuvânt dar și lumină în același timp.

    2.     Să faci arcei un acoperiș şi să-l înalți până la un cot (Gn 6, 16) – acoperișul este deschizătura prin care pătrunde lumina în partea superioară a arcei; Tradiția spune că până și noaptea arca era luminată prin acest acoperiș; se pare că acoperișul era făurit dintr-o piatră în măsură să înmagazineze lumina zilei ca mai apoi să o redea în timpul nopții. Acoperișul este unicul contact cu exteriorul în timpul potopului – mai bine de un an. În tot acest timp, singura lumină primită era cea a acoperișului ce-l va pregăti pe Noe și familia sa să primească marea lumină la ieșirea din arcă. Acoperișul este simbolul unei deschideri spirituale pentru cei salvați, martori ai unei epoci a obscurității și întunericului.

    3.     După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. Şi a trimis un corb, care ieșea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ. Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă s-au scurs apele de pe faţa pământului. Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Noe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. A așteptat alte șapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă. Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Noe a știut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. A așteptat alte șapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el. (Gn 8, 6-12)

    a.     Corbul și porumbelul sunt două păsări, mesageri, făcând legătura între tangibil și intangibil; corbul merge și vine atâta vreme cât nu are unde să-și pună piciorul; este simbolul ciclului solar: Soarele apare și dispare cu regularitate; este imaginea contrastului dintre lumină și întuneric; în arca potopului, corbul face legătura între trecut și viitor, între înaintea potopului și după potop, în timp ce porumbelul așteaptă pentru a vesti Vestea cea Bună, cea a unei noi epoci de pace și lumină;

    b.     Corbul este simbolul imaginii lumini-umbre a ezitării și regretului timpului trecut. Porumbelul este speranța, simbolul alegerii ireversibile pentru un viitor luminos;

    c.     Corbul simbolizează în același timp trecutul nocturn și obscur și un viitor mai bun; porumbelul este simbolul sufletului reînnoit în arca metamorfozei.

    4.     Numerologie: apar cu precădere date cu durate de zile, 40-110-73-40-7-7-36-57;

    a.     Timp de 40 de zile apele au urcat până la refuz, iar apele acopereau pământul; arca plutea pe apele care depășeau cu 15 coți cele mai înalte piscuri ale munților;

    b.     La finalul a 110 zile, în ziua a 17a din luna a șaptea, apele au încetat să mai cadă sub formă de ploaie, iar apele dedesubt s-au retras până ce arca s-a așezat pe pământ pe muntele Ararat;

    c.     După 73 de zile, în ziua întâi a lunii a 10a, se întrevăd vârfurile munților;

    d.     După 40 de zile, Noe deschide acoperișul și dă drumul corbului care se duce și vine, apoi dă drumul porumbelului care revine;

    e.     După 7 zile porumbelul pleacă și revine cu o ramură de măslin în cioc;

    f.      După 7 zile, porumbelul pleacă și nu mai revine;

    g.     După 36 de zile, în ziua întâi a lunii întâi a anului următor, apare pământul sec;

    h.     După 57 de zile, în ziua a 27a din luna a doua a anului următor, Noe părăsește arca.

    i.      Dacă am transforma această serie de numere în cuvinte conform numerologiei inverse, vom obține această frază: am un popor care a realizat lucrarea sa; este epuizat, exterminat! Un blestem de impuritate (sau de idolatrie). O asemenea frază explicitează sensul potopului.

    5.     Curcubeul de sus și arca de jos: după potop s-a arătat curcubeul, semnul unei noi epoci; cei salvați cu arca primesc mesajul păcii: „Închei legământul meu cu voi; nu va mai fi nimicită toată făptura de apele potopului şi nu va mai fi potop ca să pustiască pământul”. Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului, pe care îl pun între mine şi voi şi orice suflet viu care este cu voi, pentru [toate] generațiile, pentru totdeauna. Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul legământului care este între mine şi pământ” (Gn 9, 11-13). 

    a.     Am putea schematiza simbolul acestui legământ, curcubeul, printr-o linie curbă, arca pe care Noe o părăsește fiind unghiulară; se părăsește o lume pur materială, legământul fiind un semn al totalității în care materia este completată de spirit.

    b.     Curcubeu, în ebraică se spune – qeshet; analiza simbolică dată de fundamentul din vechime a fost înrădăcinat, arcul curbat este semnul că Dumnezeu a intervenit pentru a schimba ordinea din vechime și că o nouă umanitate s-a născut; curcubeul devine astfel simbolul speranței: o nouă strălucire a luminii primordiale a fost redescoperită

     

    Simbolul smochinului în BiblieSimbolistica arcei lui Noe și a smochinului

    1.     Fiecare va mânca din smochinul său : „Nu ascultaţi de Ezechía, căci aşa vorbeşte regele Asíriei: «Faceţi pace cu mine şi ieşiţi înaintea mea! Şi fiecare va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea din apele fântânii lui, până când voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca ţara voastră, ţară cu grâu şi cu vin, ţară cu pâine şi vii, ţară cu măslini pentru untdelemn şi miere: veţi trăi şi nu veţi muri. Nu ascultaţi de Ezechía, care vă înşală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›! (2 Regi 18, 31).

    2.     Fiecare va locui sub un smochin în Împărăția lui Dumnezeu: „În ziua aceea – oracolul Domnului Sabaoth – îl veți chema fiecare pe prietenul său sub vița-de-vie și sub smochin” (Ez 3, 10)

    „Iuda și Israel, de la Dan până la Beer-Șeba, au locuit în liniște fiecare sub via lui și sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon” (1 Regi 4, 25).

    „Ci fiecare va locui sub via lui și sub smochinul său și nu va fi [nimeni] să-i tulbure”, căci gura Domnului Sabaoth a vorbit” (Mih 4, 4).

    Fiecare va fi sub via sa și sum smochinul său înseamnă că nimeni nu va face umbră nimănui, nimeni nu va fi sub autoritatea nimănui.

    3.     Bogăția smochinului: „Nu vă temeți, animale ale câmpiei, căci vor înverzi pășunile pustiului, copacii aduc roadele lor, smochinul și via dau bogăția lor!” (Ioel 4, 22)

    „Cel care se îngrijeşte de un smochin va mânca roadele lui şi cine are grijă de stăpânul său va fi onorat”. (Prov 27, 18)

    Nimeni nu va exploata pe nimeni, ci fiecare se va ocupa de el-însuși, fiind propriul lui stăpân, deoarece Dumnezeu locuiește în fiecare dintre noi.

    4.     Dificultatea noastră este aceea că ne încredem în oameni, în șefii noștri: „Vreau să adun recolta lor – oracolul Domnului –, dar nu mai sunt struguri în vie, nu mai sunt smochine în smochin; frunzele se vor veșteji şi le voi pune să fie călcate în picioare” (Ier 8, 13).

    „Căci smochinul nu va înflori și nu vor fi roade în vii. Rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană. Va fi nimicită turma din staul și nu va fi cireadă în grajduri” (Hab 3, 17).

    „Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit, rodiul și palmierul, mărul și toți copacii câmpiei s-au uscat. A încetat veselia dintre fiii oamenilor” (Ioel 1, 12).

    5.     Deoarece suntem atât de legați de șefii noștri, ne îndepărtăm de felul cel mai bun de a trăi și fără să ne dăm seama distrugem noi-înșine viitorul nostru, care este mediul înconjurător.

    Văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Să nu mai dai rod în veci!”; iar smochinul s-a uscat imediat. Când au văzut discipolii, au fost cuprinși de uimire şi spuneau: Cum de s-a uscat smochinul aşa, deodată?” (Mt 21).

    Apoi le-a spus această parabolă: Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit; a spus viticultorului: Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?” (Lc 13).

    6.     Momentul potrivit pentru seceriș: „Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape!” (Mt 24, 32). „Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor” (Mc 11, 13). 

    7.     Smochinele vindecă: „I-au dat o bucată de turtă de smochine şi două de stafide. A mâncat şi i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi de trei nopţi” (1Sam 30, 12). Smochinele redă forța, este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu care, învăluit în mistere și steril în Biblie, timp de trei zile devine ca smochinele, vindecător.

    Isaia zisese: Să se ia o turtă de smochine, să se pună peste rană şi va trăi!” (Is 38, 21). Ulcerul lui Isaia este ulcerul care lovește adoratorii bestiei din Apocalipsă, un Dumnezeu fals. Smochinele, ca textele revelate ale Scripturii, ne vindecă de această boală.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :