• Sinodul de la Laodiceea și canoanele lui (360 sau 364)

    Conciliul de la Laodiceea (probabil 360 sau 364)

    Astăzi, când vine vorba despre relațiile dintre ortodocși și catolici, în particular când se vorbește despre posibilitatea de a se ruga unii cu alții sau de a întreprinde un demers ecumenic, de apropiere și de cunoaștere reciprocă a celor două mari tradiții creștine și a diversității creștinismului care, de la origini, s-a dezvoltat pe două căi, răsăriteană și apuseană, mulți sunt cei care se retrag în spatele conciliului din Laodiceea, în particular evocând canoanele acestuia.

    Puțini sunt aceia însă care știu exact valoarea, însemnătatea și implementarea deciziilor acestui sinod la nivelul Bisericii Universale, una și indiviză: Una – Sfântă – Katholike – Apostolică. În istoria Bisericii se cunosc trei feluri de sinoade: locale, deciziile au un impact local, într-o eparhie bine definită și un context bine determinat; provinciale, deciziile sunt extinse pe un teritoriu bisericesc, mitropolie sau provincie bisericească; ecumenice sau universale, deciziile sunt primite și implementate în toate Bisericile de pe "pământul locuit" - oicumene. Cel de la Laodiceea este un sinod local, iar deciziile sunt redactate în așa fel încât să rezolve anumite probleme locale și să specifice anumite reguli menite să facă față ereziilor locale cu care se confrunta Biserica din Laodiceea. De aceea acest sinod nu apare pe lista sinoadelor ecumenice, fiindcă nu pretinde să rezolve dificultățile Bisericii universale.

    Există unele colecții vechi ce conțin actele sinodului din Laodiceea, în Frigia. Acestea se află după documentele sinodului din Antiohia, anul 341, și înaintea documentelor celui de-al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol, anul 381. Plecând de la aceste informații, istoricii s-au grăbit să-și dea cu părerea în stabilirea datei exacte la care a avut loc acest sinod local al Bisericii din Laodiceea, una din cele șapte Biserici numite în cartea Apocalipsei. Data cea mai probabilă pare a fi anul 360 sau cel târziu anul 364. Printre principalele preocupări ale sinodalilor de la Laodiceea amintim cele legate de reglementarea conduitei clericilor. Sinodul a formulat decretele sale sub formă de canoane, iar acestea sunt în număr de 59, al 60-lea fiind considerat drept apocrif. Temele ce fac obiectul canoanelor sunt:

    1.     Menținerea ordinii între episcopi, clerici și laici: can. 3-5-, 11-12, 21-27, 40-44, 56-57.

    2.     Implementarea unor relații modeste între clerici și laici: can. 4, 27, 30, 36, 53-55.

    3.     Politică bisericească referitor la relațiile cu ereticii: can. 6-10, 31-34, 37.

    4.     Atitudinea creștinilor față de evrei și tradițiile lor religioase: can. 16, 37-38.

    5.     Raportul creștinilor cu privire la sărbătorile păgânilor: can. 39.

    6.     Refuzul cu desăvârșire al sabatului evreilor și încurajarea ținerii duminicii: can. 29.

    7.     Structură comună pentru exercitarea cultului liturgic: can. 14-20, 21-23, 25, 28, 58-59.

    8.     Restricțiile creștinilor în timpul Postului mare: can. 45, 49-52.

    9.     Admiterea și instruirea catehumenilor și neofiților: can. 45-48.

    10.  Definirea cărților canonice ce pot fi citite în Biserică: can. 59-60.

    Cât privește acest ultim aspect, canonul Sfintelor Scripturi, can. 59 stabilește că în Biserică nu pot fi citite decât cărțile biblice ale Vechiului și Noului Testament. Din Noul Testament lipsește Apocalipsa lui Ioan. Voltaire însuși nu se sfiește să sublinieze această lipsă din canonul de la Laodiceea: „Conciliul din Laodiceea, ținut în anul 360, nu a introdus Apocalipsa printre cărțile canonice. Este totuși bizar ca Laodiceea, care este una din Bisericile căreia Apocalipsa i se adresează, să refuze o comoară ce îi era destinată. Curios este și faptul ca episcopul de Efes, prezent la conciliu, a refuzat și el canonicitatea acestei cărți a sfântului Ioan, al cărui mormânt de află la Efes” (vezi „Voltaire”, Dictionnaire philosophique, rubrica Apocalipsa). Iar Vechiul Testament adaugă Cartea lui Baruh și Scrisoarea lui Ieremia. O altă noutate a conciliului este condamnarea explicită, pentru prima dată de o instanță bisericească, a astrologiei și astronomiei.

     

    Canoanele sinodului de la Laodiceea (probabil în anul 360 sau 364)

    Cele 59 de canoane ale sinodului întrunit sub împăratul Teodosie cel Mare

    1.     Despre cei care s-au căsătorit a doua oară și despre penitență: conform canonului bisericesc, noi decidem că trebuie, după un anumit timp petrecut în rugăciune și post, să se dea dezlegare și să se admită la împărtășanie cei care s-au conformat regulilor și după legislație au încheiat o a doua căsătorie, fără să fie căsătoriți clandestin.

    2.     Despre cei care se căiesc într-adevăr de greșelile lor: păcătoșii din diferitele categorii, care au persistat în sentimentele lor de mărturisire și penitență și care au renunțat într-adevăr la păcatul lor, trebuie, după un timp de penitență proporționat cu păcatul lor, să fie readmiși la împărtășanie, ținând seama de milostivirea și de bunătatea lui Dumnezeu.

    3.     Nu trebuie să se admită la preoție candidați care tocmai au fost botezați: cei care au primit botezul de puțină vreme nu trebuie să fie admiși în clericatură.

    4.     Clericii nu trebuie să dea bani cu dobândă, camătă: clericilor le este interzisă camăta, de asemenea să dea cu împrumut prelevând dobândă, jumătate sau mai bine.

    5.     Când trebuie făcute sfințirile de preoți: sfințirile preoțești nu trebuie să fie făcute în timp ce audientes (inițiații) sunt încă în biserică.

    6.     Un eretic nu trebuie să intre într-o biserică sau într-o capelă închinată martirilor: îi este interzis cu desăvârșire unui eretic să treacă pragul unei biserici sau al unei capele închinate martirilor.

    7.     Despre cei care revin de la erezie la orthodoxie: cei care revin de la erezie, adică de la născocirile novațienilor, foțienilor sau quartodecimanilor, fie că au fost în aceste secte catehumeni sau credincioși, să nu fie primiți înainte ca aceștia sa arunce anatema asupra tuturor ereziilor, în particular cele din care revin la orthodoxie. Cei care dintre ei în cele secte erau numiți credincioși vor putea participa la sfintele taine doar după ce au învățat simbolul credinței și au fost unși cu untdelemnul sfinți (sfânta chrismă).

    8.     Despre cei care revin din erezia frigienilor: cei care revin din erezia frigienilor, chiar dacă făceau chiar parte din clerul acestei secte, chiar dacă purtau și titlul de „prea-înalt”, trebuie să fie instruiți în orthodoxie cu cea mai mare grijă și să fie botezați de episcopii și preoții Bisericii mărturisitoare a credinței orthodoxe.

    9.     Nu trebuie să ne apropiem de cavernele ereticilor pentru rugăciune: este strict interzis credincioșilor Bisericii să meargă în cimitire sau în capele, ce poartă numele martyria, ale oricărei din ereziile existente pentru a celebra slujba divină sau a face diferite rugăciuni pioase; credincioșii care nu păstrează acest canon vor fi excomunicați o vreme și vor fi readmiși în Biserică dacă fac penitență și recunosc public păcatul lor.

    10.  Despre legământul prin căsătorie cu ereticii: membrii Bisericii să nu dea în căsătorie copii ereticilor.

    11.  Nu trebuie să existe femei-preoți în Biserică: sfințirea (numirea) femeilor care poartă titlul de presbytides sau prezidente să nu se facă în incinta bisericii.

    12.  Despre consacrările episcopale: episcopii să fie consacrați în vederea guvernării unei Biserici, după judecata prealabilă a mitropolitului și a episcopilor din vecinătate și mai ales după ce suntem pe deplin convinși de orthodoxia lor și de bunele lor moravuri.

    13.  Sfințirile din cler nu trebuie făcute după judecata poporului: nu trebuie lăsată mulțimii judecata alegerii celor destinați să facă parte din clerul Bisericii.

    14.  Nu trebuie ca darurile dintr-o episcopie să fie trimise către o altă episcopie: în timpul pascal nu se trimit sfinte daruri în semn de într-ajutorare către alte episcopii.

    15.  Despre cei care pot cânta de la amvon: cu excepția cântăreților instituiți, care au dreptul să urce la amvon și să cânte cântările din cărțile liturgice, nimeni altul nu are voie să o facă pe-a cântărețul în biserică.

    16.  Despre lecturile ce trebuie făcute sâmbăta în biserică: sâmbăta trebuie să se citească în public evangheliile și alte texte din Sfintele Scripturi.

    17.  Despre felul cum trebuie citiți psalmii în adunarea liturgică: în adunările liturgice pentru slujba divină nu se cântă psalmii imediat unul după altul, ci să se introducă o învățătură după fiecare psalm în parte.

    18.  Despre rugăciunile făcute la ora a noua și la vespere: aceeași slujbă divină cu rugăciuni trebuie să aibă loc fie la ora a noua, fie la vespere.

    19.  Despre rugăciunile de după predica episcopilor și despre cei care se pot împărtăși și despre faptul că doar preoții pot intra în sanctuar: trebuie, în special imediat după predica episcopului, să se recite rugăciunea asupra catehumenilor, iar după ieșirea catehumenilor să se recite rugăciunea asupra penitenților și după ce aceștia vor fi primit impunerea mâinilor și vor fi ieșit, doar atunci se recită cele trei rugăciuni pentru credincioși, prima în tăcere, a doua și a treia cu voce tare. Apoi se dăruiește pacea: după ce preoții au dăruit pacea episcopului, laicii își dau pacea între ei iar apoi se vor aduce sfintele daruri pe altar pentru jertfă. Doar clericilor sfințiți le este permis să se întrunească în jurul altarului și să se împărtășească

    20.  Despre respectul ce se cuvine preoților și diaconilor: diaconul nu trebuie să se așeze în prezența preotului sau să nu facă acest lucru decât cu permisiunea preotului. Tot la fel vor fi respectați diaconii de către sub-diaconi și de toți clericii.

    21.  Sub-diaconii nu au ce căuta în sacristia diaconilor: sub-diaconii nu trebuie să intre în diaconicon (sacristia diaconilor), nici să atingă vasele sfinte.

    22.  Sub-diaconul nu trebuie să poarte orarionul: sub-diaconului îi este interzis să poarte orarionul și nu trebuie să părăsească locul său de la ușa de intrare în biserică.

    23.  Lectorii și pre-cântăreții nu trebuie să fie îmbrăcați cu orarionul în timpul slujbelor: lectorii și pre-cântăreții nu trebuie să poarte orarionul pentru a citi sau a cânta.

    24.  Clericilor le este interzis să intre într-un club: clericii sfințiți, începând cu preoții și până la diaconi, și toată ierarhia bisericească, până la sub-diaconi, lectori, cântăreți, exorciști sau portari, sau cei din rândurile asceților, nu le este îngăduit să intre în cluburi.

    25.  Sub-diaconul nu trebuie nici să binecuvânteze nici să împartă pâinea sfințită: subdiaconilor le este interzis să împartă pâine și să binecuvânteze potirul.

    26.  Despre exorciștii care nu sunt sub autoritatea episcopului: cel care nu a fost numit de episcop nu trebuie să exercite, nici în biserici, nici în case, ministerul de exorcist.

    27.  Nu trebuie să se ia acasă mâncărurile rămase după agapă: clericii consacrați, ceilalți clerici și laici invitați la o agapă, nu trebuie să ia o parte din mâncărurile rămase acasă, pentru a nu necinsti statutul bisericesc.

    28.  Nu trebuie să se servească ospețe în biserici: este interzis să se organizeze în bisericile parohiei sau în alte biserici ceea ce numește agapă; de asemenea este interzis să se dea un ospăț în casa Domnului.

    29.  Despre creștinii care păstrează sabatul sau oricare altă tradiție iudaică: creștinii nu trebuie să iudaizeze și să păstreze sabatul, ci să lucreze în acea zi; se vor strădui să păstreze odihna, dacă le este cu putință, în ziua Domnului, în calitatea lor de creștini. Dacă persistă în a iudaiza creștinismul să fie anatemă în ochii lui Cristos.

    30.  Despre bărbații care fac baie laolaltă cu femei: clericilor consacrați, celorlalți clerici și asceților le este interzis să se scalde cu femei, fiindcă acesta este primul reproș făcut păgânilor.

    31.  Despre cei care încheie căsătorii cu eretici: este interzisă căsătoria cu ereticii, indiferent cine ar fi aceștia, nici să li se dea acestora în căsătorie feciorii sau fetele, cu excepția dacă ei promit că se vor face creștini.

    32.  Nu trebuie să se primească pâinea sfințită de la eretici: este interzisă primirea darurilor de la eretici, fiindcă sunt mai degrabă blesteme decât binecuvântări.

    33.  Să nu se roage nimeni cu ereticii sau schismaticii: nu trebuie să existe rugăciune comună cu ereticii și cu schismaticii.

    34.  Nu trebuie să se alerge la mijlocirea martirilor falși ai ereticilor: niciun creștin nu trebuie să lase dea râvna față de martirii lui Cristos pentru a-i cinsti pe martirii falși ai ereticilor, sau cei care au devenit căpetenii ale ereticilor, fiindcă aceștia sunt departe de Dumnezeu. Așadar, cel care merge la ei, să fie anatemă.

    35.  Nu trebuie să se promoveze cultul îngerilor: creștinii nu trebuie să renunțe la slava adusă lui Dumnezeu și Bisericii sale pentru a se îndrepta spre invocarea îngerilor și a face slujbe religioase în cinstea lor: o asemenea practică este interzisă. Dacă există așadar cineva care se dedă la acest fel de idolatrie ocultă, să fie anatemă, fiindcă l-a uitat pe Domnul Isus Cristos și a trecut astfel la idolatrie.

    36.  Despre cei care se folosesc de vrăjitorii sau de filacterii: clericii sfințiți și clericii inferiori nu trebuie să fie nici vrăjitori, nici magicieni, nici matematicieni, nici astrologi, nici să fabrice ceea ce se numesc amulete, care sunt lanțuri pentru sufletele lor; cei care foac deja asemenea lucruri poruncim să fie dați afară din Biserică.

    37.  Să nu se accepte cadouri în sărbătorile evreilor sau ereticilor: este interzis să se accepte vreun cadou în sărbătorile evreilor sau ereticilor, sau să se celebreze sărbători cu ei.

    38.  Creștinii nu trebuie să mănânce pâine azimă: nu trebuie să acceptăm de la evrei pâinea azimă, nici să ne împărtășim din necredința lor.

    39.  Creștinii nu trebuie să țină sărbătorile păgâne: este interzisă participarea la sărbătorile păgâne, de asemenea este interzisă comuniunea la ateismul lor.

    40.  Despre episcopii care nu participă la sinoade: episcopii invitați la un sinod nu trebuie să refuze invitația, dar trebuie să spună sau să învețe ceea ce este spre folosul sau binele credincioșilor și al altora. Dacă totuși cineva refuză invitația, acela se află în greșeală, cu excepția cazului când, într-adevăr, este împiedicat de un motiv foarte grav.

    41.  Despre clericii care nu trebuie să plece în vacanță fără scrisoare de recomandare: un cler sfințit sau un cler inferior nu trebuie să plece în vacanță fără să fi cerut mai întâi o scrisoare canonică de la episcopul său.

    42.  Un cler nu trebuie să plece în călătorie fără acordul episcopului său: un cler sfințit sau un cler inferior nu trebuie să facă o călătorie fără autorizația episcopului său.

    43.  Despre sub-diaconii care trebuie să stea mereu lângă ușile de la intrare: sub-diaconii nu trebuie, nici măcar pentru o perioadă scurtă de timp, să părăsească postul lor de lângă ușa de la intrare pentru a lua parte la rugăciune.

    44.  Despre femeile care nu trebuie să intre în sanctuar: femeilor le este stric interzis accesul în sanctuar.

    45.  Despre cei care se înscriu printre candidați la botez în săptămâna de la mijlocul postului mare: nu se fac admiteri la botez după a doua săptămână a postului mare.

    46.  Despre candidații la botez care trebuie să recite Simbolul: cei care se pregătesc pentru botez trebuie să învețe pe de rost Simbolul credinței și să-l recite în joia din Săptămâna Sfântă înaintea episcopului sau a preoților.

    47.  Despre cei care primesc botezul în timpul bolii: cei care au primit botezul în timpul unei boli, apoi au devenit sănătoși, trebuie să învețe Simbolul credinței și să-și dea seama că au primit un dar divin.

    48.  Despre sfânta chrismă ce se conferă după botez: cei care au fost botezați trebuie să fie unși cu sfânta chrismă cerească și să devină astfel părtași ai Împărăției lui Cristos.

    49.  Nu trebuie să se ofere pâinea jertfei în timpul postului mare: în timpul postului mare nu se jertfește pâine ofrandei, decât sâmbăta și duminica.

    50.  Nu trebuie întrerupt postul în Joia din Săptămâna Sfântă: nu trebuie să se întrerupă postul în Joia din Săptămâna Sfântă și să fie astfel necinstit tot postul mare; trebuie așadar să postim pe tot timpul postului mare xerofagie, alimentație pâine & fructe seci.

    51.  Nu trebuie cinstită sărbătoarea martirilor în zilele de post: în timpul Postului mare nu trebuie să se celebreze sărbătorile martirilor, acestea vor fi prăznuite doar sâmbăta sau duminica.

    52.  Nu se celebrează aniversări de căsătorie în postul mare: în timpul Postului mare nu trebuie să fie celebrate aniversări nici de căsătorie, nici sărbători de naștere.

    53.  Un creștin nu poate dansa la ospățul de nuntă: creștinii care participă la nuntă nu trebuie să intre în dans, nici în jocuri săltărețe, ci să rămână decenți la masă pentru a mânca, așa cum le stă bine și se cuvine creștinilor.

    54.  Despre clericii cărora le este interzis să participe la teatre în timpul ospețelor: clericii sfințiți și clericii inferiori nu trebuie, în timp ce sunt invitați la ospețe, să rămână pentru a vedea jocuri, ci trebuie să se ridice și să plece înaintea intrării actorilor în sala nunții.

    55.  Nu se cuvine creștinilor să cotizeze pentru organizarea ospețelor: clericii sfințiți sau clericii inferiori nu trebuie să pună bani în comun pentru a organiza ospețe; de asemenea nici laicii nu au dreptul să facă asemenea lucru.

    56.  Preoților le este interzis să intre în sanctuar înaintea episcopului: preoții nu trebuie să intre în sanctuar și să ia loc înainte ca episcopul să fi intrat; excepție face doar cazul în care episcopul este fie reținut în altă parte, fie în călătorie.

    57.  Nu trebuie să fie consacrați episcopi pentru sate sau cătune: este interzisă consacrarea de episcopi, ci se aprobă doar numirea de vizitatori în cătunele și satele îndepărtate; cei care au fost deja consacrați pentru asta nu trebuie să facă nimic fără acordul episcopului orașului. Tot la fel și preoții, nu trebuie să facă nimic fără înștiințarea episcopului.

    58.  Nu trebuie celebrate Liturghii în casele personale: episcopii și preoții nu trebuie să slujească Sfânta Liturghie în casele particulare.

    59.  Despre ceea ce trebuie cântat și citit la biserică: nu trebuie să se citească la biserică psalmi compuși de autorități private, nici din cărți care nu sunt canonice, ci doar din cărțile Vechiului și Noului Testament. Acestea sunt cărțile care trebuie să fie citite și care dețin autoritate în Biserică:

    a.     Vechiul Testament: 1) Facerea lumii; 2) Ieșirea din Egipt; 3) Leviticul; 4) Numeri; 5) Deuteronom; 6) Iosue; 7) Judecători, Rut; 8) Estera; 9) prima și a doua carte a Regilor; 10) a treia și a patra carte a Regilor; 11) prima și a doua carte Paralipomene; 12) prima și a doua carte a lui Esdra; 13) cartea celor 150 de psalmi; 15) Proverbele lui Solomon; 15) Ecleziast; 16) Cântarea Cântărilor; 17) Iob; 18) cei 12 Profeți; 19) Isaia; 20) Ieremia), Baruh, Plângeri și Scrisorile; 21) Ezechiel; 22) Daniel.

    b.     Noul Testament: patru evanghelii, după Matei, după Marcu, după Luca și după Ioan; Faptele Apostolilor; șapte scrisori canonice, adică una a lui Iacob, două ale lui Petru, trei ale lui Ioan și una a lui Iuda; 14 scrisori ale lui Paul: una către romani, două către corinteni, una către galateni, una către efeseni, una către filipeni, una către coloseni, două către tesaloniceni, una către evrei, două către Timotei, una către Tit și una către Filemon.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :