• Tillemont: Memoires, vol. 12: Rufin traduce Peri Archon al lui Origen

    Tillemont, t. 12, articolul LXXXVI:

    Rufin traduce cărțile lui Origen Despre Principii

    Când Eusebiu ajunge la Roma găsește multă dezordine. Rufin, după cum am văzut, tradusese deja cartea Sf. Pamfil, Apologie pentru Origen, spre finele anului anterior (397). După ce a îndeplinit, cum spune el, după putințele lui, dorința lui Macarie de a putea citi această carte în latinește, în care se aflau extrase din Despre Principii, același Macarie simți nevoia să citească această lucrare în întregime tradusă în latinește, pentru a trage foloase în scopul scrierii unei cărți utile, ce avea de gând să o scrie împotriva astrologiei judiciare: „despre temeliile și învățătura antichității”. Cu cât Rufin se scuza mai mult, cu atât mai tare Macarie insista, îndemnându-l ca în numele lui Dumnezeu să nu-i refuze un asemenea lucru ce-ar putea fi atât de util pentru lucrarea pe care el intenționează să o scrie în scopul slujirii Bisericii. În cele din urmă, spune Rufin, a trebuit să cedeze insistențelor nesfârșite, pe care le vedeam venind doar din dragostea lui față de Dumnezeu, și m-am angajat să traduc ceea ce-mi cerea, adică cele patru cărți ale lui Origen, ce poartă titlul Peri Archon, sau Despre Principii.

    În prefața prin care dedică traducerea lui Macarie, Rufin mărturisește că prietenii săi l-au rugat deseori să traducă Origen și că de fiecare dată refuza o asemenea lucrare, văzându-se în incapacitatea să traducă un autor atât de celebru care ar fi pierdut, prin traducere, meritul său. Trebuie spus, cred eu, că Rufin vorbește mereu despre sine cu modestie și smerenie. Spune că a cedat în cele din urmă insistențelor lui Macarie, deoarece nu dorea să fie mereu asaltat de acest om, împotriva insistențelor căruia chiar și ignoranța nu este o scuză. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat acele insistențe care l-au împins într-o asemenea aventură din dragoste față de bine și pentru pacea Bisericii, față de care această traducere nu a provocat decât necazuri, mai ales în împrejurările atât de periculoase în care se afla Biserica acelor vremuri, atât din punct de vedere al dogmelor, cât și al trăirii moravurilor?

    Rufin spune că a tradus această carte destul de liber; că a eliminat unele lucruri [despre care voi vorbi mai târziu], că a schimbat altele, iar acolo unde textul era mai obscur a intervenit, adăugând alte texte din lucrările lui Origen pentru a explica textul respectiv, fără să adauge totuși, zice el, ceva de la sine. Libertatea în a traduce se aplică și la Peri Archon. Se vede cu ușurință că folosește același procedeu în traducerea istoriei lui Eusebiu și în multe altele, unde el elimină și adaugă după bunul lui plac. De aceea traducerile lui sunt aprig criticate fiindcă nu se știe niciodată ce-i aparține autorului și ce a adăugat de la sine. Astfel traducerile lui au dobândit puțină credibilitate. Sf. Ieronim spune că a găsit în Peri Archon un text din Didim.

    În finalul prefeței spune, atrăgând atenția celor care vor copia această lucrare să o facă în mod scrupulos cu exactitate; îi roagă de asemenea să fie extrem de preciși în copiere ca nu cumva să ajungă nefericiți pentru veșnicie în flăcările veșnice pregătit diavolului și îngerilor săi sau în locul cu lacrimi unde focul nu se va stinge niciodată și unde viermele nu moare niciodată. În acest fel dorea să înlăture, se pare, o dată pentru totdeauna, dogmele periculoase puse pe seama lui Origen, care acum sunt corectate de traducerea lui.

    Primele două cărți le-a tradus în timpul postului mare [din 398] și le-a făcut un pic în grabă, fiind presat de Macarie care locuia în aceeași casă cu el. Celelalte două cărți le-a tradus mai încet, deoarece Macarie, după Paște, s-a mutat în partea opusă a orașului. Astfel, atunci când Eusebiu ajunsese la Roma cărțile erau pe punctul de a fi publicate. Baronius crede că Rufin a făcut această traducere fără să se semneze. Efectiv, i-a fost trimisă lui Ieronim fără ca ea să poarte numele traducătorului. Ieronim spune că doar stilul l-a ajutat să recunoască mâna lui Rufin, iar când a voit să-l condamne, s-au scris mai multe exemplare corectate de mâna lui Rufin. Sf. Ieronim spune, de asemenea, că nu se poate demonstra că Rufin ar fi traducătorul Apologiei pentru Origen, tocmai datorită faptului că nici pe această traducere nu a lăsat numele lui. Totuși, Rufin nu a negat niciodată că el n-ar fi fost autorul și nimeni nu s-a îndoit vreodată.

    Cartea Peri Archon, în opinia multora, conține nu număr mare de erori. Sf. Ieronim se aplică să le sublinieze în una din scrisorile lui (scrisoarea 64). Rufin recunoaște și el aceste erori, chiar dacă le pune pe seama ereticilor care au corupt textul original al marelui alexandrin. De asemenea, spune că textul este foarte obscur și foarte dificil, deoarece vorbește despre lucruri pe care filosofii nu le-au înțeles, chiar și după o viață de studiu în filosofie. În aceeași măsură se vede cu ușurință că nici cei mai renumiți Părinți nu s-au încumetat să traducă unele cărți ale lui Origen, din teama de a nu-și provoca neplăceri lor înșiși, lui Origen și Bisericii. Sf. Ieronim spune că deseori a fost rugat să facă asemenea traduceri, însă nu a cedat insistențelor, pentru a nu da o imagine proastă despre un autor atât de recunoscut, deoarece nu-i stă în caracter să sublinieze greșelile acelor autori pe care odinioară i-a avut în admirație.

    De aceea, pe bună dreptate, Rufin, care nu scrisese până atunci nimic, a vrut să aducă scuze că s-a înhămat într-o lucrare atât de periculoasă, dând o traducere atât de odioasă și chiar infamă, după spusele lui Ieronim. Astfel, Rufin anunță în prefață modificările ce le va face, eliminând acele texte care, în opinia lui, au fost introduse de eretici, adică tot ceea ce era contrar afirmațiilor lui Origen în alte lucrări, în particular tot ceea ce se referă la Sfânta Treime și la alte puncte fundamentale de învățătură creștină.

     

    Articolul LXXXVII: traducerea lucrării Peri Archon este prost primită

    Rufin răspunde pe măsură acuzațiilor ce i se aduc din partea lui Ieronim atunci când spune că nici Ieronim nu s-a sfiit să traducă unele lucrări ale lui Origen în care se aflau erori, iar traducătorul a adus propriile lui corecturi, scutind astfel alexandrinul de orice acuză și eroare. Însă, fie că Ieronim este nevinovat sau vinovat, scuzabil sau nescuzabil, fapt asupra căruia nu vreau să fiu judecător, nu-l îndreptățește deloc pe Rufin, care va fi judecat de Adevăr asupra faptelor lui, nu asupra faptelor altora. Papa Anastasie își spune părerea cu deosebită justețe atunci când scrie referitor la această traducere: „O aprob, spune el, dacă cel care a făcut-o îl condamnă pe autorul acestei lucrări dăunătoare și dacă nu o dă în mâinile credincioșilor decât doar pentru a stârni ură față de Origen și disprețul ce-l merită un asemenea autor, al cărui renume a fost deja uitat de multă vreme. Însă, dacă traducătorul unei lucrări atât de periculoase aderă primul la erorile conținute și dacă dorește ca și credincioșii să accepte asemenea erori citind lucrarea, nu a făcut altceva prin lucrul lui decât să distrugă adevărata credință, introducând o nouă doctrină printr-o încăpățânare nefericită față de asemenea erori”. Papa Anastasie spune destul de clar că nu se îndoiește deloc de faptul că Rufin nu a tradus lucrarea lui Origen decât aderând la învățăturile cuprinse în ea și, aderând la ele, dorește să le propună și credincioșilor prin traducerea cărții, iar erorile, lucrarea unor neisprăviți, sunt invenții pe care, pe bună dreptate, le-a înlăturat din text, în scopul de a reda credincioșilor credința pură a Bisericii. Sf. Ieronim sprijină asemenea afirmații ale Papei, bazându-se în principal pe laudele aduse de traducător în prefață autorului cărții, o lucrare atât de periculoasă și hulitoare.

    Efectiv, Rufin ține numaidecât să-l îndreptățească pe Origen, nu prin vorbele sale ci chiar prin afirmații făcute de Ieronim în alte locuri despre Origen. Laudă traducerile unor lucrări făcute de acest Sfânt și mai ales faptul că acolo unde a văzut că în grecește există unele îndoieli ce-ar putea fi rău înțelese le corectează în traducerea lui, astfel încât să se evite orice îndoială asupra ortodoxiei cărților marelui alexandrin. De aceea, spune el, nu face decât să-l imite în această lucrare de traducător, atât cât îi stă în puteri, chiar dacă nu va reuși să-l egaleze în elocință. Toate acestea l-au condus pe Ieronim să spună că Rufin a decis să nu lase nimic în traducerea lui care ar fi putut fi suspectat de erezie și astfel să nu fie acuzat de erorile ce s-ar afla în lucrarea lui Origen. Însă după ce a făcut această mărturisire, că va urma îndeaproape modelul lui Ieronim, se referă imediat la textele unde Origen vorbește despre dogma Sfintei Treimi. Astfel aduce argumente dintre cele mai lăudabile pentru a se dezvinovăți de acuzațiile aduse de Ieronim că ar adera la erorile din Peri Archon, iar argumentația ar putea fi credibilă, dacă ar fi însă și sinceră. Era la modă pe atunci ca traducători mai puțin fideli, cum era Rufin, să afirme ceva care ar fi provocat îndoieli în privința credinței lor și de care ar fi putut să primească acuze.

    Dar se pare că Rufin, fără teama de a greși, nu a făcut decât să dezmintă pe de o parte adevăratele sale credințe și, pe de altă parte, să se justifice înaintea oamenilor, în cazul în care nu ar fi fost bine primită traducerea lui; un asemenea procedeu face însă din Rufin un om duplicitar prin folosirea unei viclenii de neiertat. Însă el nu ține cont de așa ceva și are conștiința împăcată. Doar Dumnezeu îl poate judeca. Pentru a vorbi cu mai multă certitudine ar trebui analizate cu multă atenție și justețe locurile unde mărturisește propria credință, cum ar fi prefața la traducerea Apologiei pentru Origen a sf. Pamfil, Scrisoarea lui către Papa Anastasie, despre care voi vorbi în curând, începutul Apologiei lui împotriva sf. Ieronim, Explicația simbolului credinței și poate alte locuri din care ar putea reieși adevărata lui credință. Am amintit aici doar ceea ce spune în finalul prefeței cărții Peri Archon. Introducerea ce o face la cartea a treia din Peri Archon nu pare să-i fie spre avantaj. Nu intenționeze să intru aici în discuții amănunțite, ce-ar lungi prea mult lucrarea mea și poate mi-ar fi chiar dificil să fac așa ceva.

    Însă, dacă Rufin nu a avut nici o intenție rea făcând această traducere a lui Peri Archon, nu poate fi totuși dezvinovățit de imprudența că a dat publicului o carte plină cu erori, lăudând autorul ca fiind în imediata autoritate cu cea a Apostolilor. De aceea Papa Anastasie spune că el însuși nu poate primi asemenea puncte referitor la credință, care pătează Biserica, care nu fac decât să introducă moravuri dezordonate, care nu fac decât să rănească urechile celor care le ascultă și care nu fac decât să se nască certuri, dușmănii și schisme. Pentru ca o carte să fie bună și necesară Bisericii trebuie ca ea să stârnească pietatea, nicidecum să dea motiv de ceartă și să producă atâtea necazuri cum a făcut traducerea făcută de Rufin. Dacă diavolii, spune el, care stârnesc limba omului pentru bârfă, s-au umplut de mânie atunci când am tradus Apologia sfântului Pamfil, în care Origen nu revelase încă tot secretul și subtilitatea gândirii lui, ce se va întâmpla oare acum cu această carte în care sunt expuse toate erorile și mijloacele cele mai sofisticate de susținere a lor pentru a se putea strecura în inimile oamenilor și pentru a surprinde sufletele slabe și îndoielnice! Nu mă îndoiesc deloc să văd imediat atâtea necazuri și neînțelegeri iscate prin traducerea acestei cărți precum și strigăte prin tot orașul pentru a cere să fie condamnat cel care, fără a ține cont de lumina Evangheliei, a îndrăznit să răspândească întunericul ignoranței al cărui autor este diavolul. Sf. Ieronim spune că Roma s-a cutremurat la publicarea acestei traduceri și că tot pământul, care mai înainte îl citea pe Origen de bună voie, s-a ridicat acum împotriva lui din cauza ororilor și urii ce o avea împotriva ereziilor.

     

    Articolul LXXXVIII: Rufin se plânge că Eusebiu i-a furat traducerea și a falsificat-o

    Rufin nu publicase încă, nici nu revăzuse pentru a pune în ordine caietele traducerii acestei cărți și ne le distribuise încă nimănui, în afară de câțiva dintre cei mai apropiați dintre prietenii săi, printre care Macarie și Apronian, care au beneficiat de câte un exemplar nefinalizat încă. În acest timp, manuscrisul a căzut în mâinile lui Pammachus, care susține că cineva apropiat traducătorului i-a procurat o copie. Rufin susține însă că nu a obținut acea copie decât prin furt și astfel prietenii sf. Ieronim au putut să-i producă imediat o copie plătind ceva bani. Sf. Ieronim spune că o asemenea acuzație cade peste Eusebiu, prietenul său, un om sfânt, care era latin și nu cunoștea greaca, este vorba despre Eusebiu de Cremona, care, după cum am văzut, plecase din Palestina în timpul Paștelui pentru a veni la Roma. Aici l-a întâlnit pe preotul Vincențiu, care venise cu mult înaintea lui Rufin, poate chiar la sfârșitul anului 396, care era încă în Palestina; iar sf. Ieronim spune că această întâlnire, ce a avut loc fără a fi premeditată, se datora providenței lui Dumnezeu, care-i trimisese pentru a lupta împotriva ereziei născânde și să împiedice, precum un alt Iosif, prin credința lor înflăcărată, ca poporului să-i lipsească hrana în timp de foamete și întunecarea Cuvântului lui Dumnezeu cauzată de traducerea lui Rufin.

    Venise și Paulinian în Occident, un an după Rufin, fiind trimis de Ieronim, fratele său, în țara lor pentru a vinde ceea ce mai rămânea din patrimoniul lor. Sf. Ieronim vorbește despre această călătorie într-o scrisoare către Pammachus, despre care eu cred că a fost scrisă anul următor. Se pare că Rufin dorește să-i numească pe acești trei preoți atunci când se plânge că au fost trimise din Orient unele persoane pentru a-i întinde curse; repetă acest lucru, într-un fel și mai urât, atunci când spune că sf. Ieronim era cel care le trimisese. Înclin să cred că nu poate fi vorba decât despre Eusebiu ca fiind trimis de Ieronim, deoarece mai apoi nu vorbește decât despre un singur monah trimis de sf. Ieronim la Roma, ca fiind un om foarte priceput în arta de a huli.

    Rufin îl acuză deci că i-ar fi furat manuscrisul pentru a-l putea falsifica mai ușor. Ieronim spune că nu poate crede așa ceva despre un om, Eusebiu, renumit prin sfințenia lui. Cu siguranță, plângerea lui Rufin, în situația în care se afla atunci, nu poate fi considerată drept dovadă. În ce privește falsificarea, sf. Ieronim o refuză categoric presupunând, se pare, că Rufin pretindea că Eusebiu adăugase în traducerea cărții Peri Archon toate erorile ce le conținea lucrarea. Totuși, Rufin nu se referea decât la un singur pasaj referitor la Sfânta Treime. Drept dovadă, pentru a arăta falsificarea, prezintă cele două exemplare oferite lui Macarie și Apronian. Efectiv, nefiind cu nimic suspect în această privință, el corectase toate afirmațiile eronate ce-ar fi putut susține arianismul și ne este greu să admitem că ar fi lăsat un singur loc care să fi stârnit cea mai mică îndoială. Traducerea ce o avem astăzi a cărții Peri Archon, dacă ne referim la cea realizată de Rufin, transcrie în acest loc precis aceeași termeni pe care Rufin susține că i-a tradus, nicidecum cei care sunt citați de dușmanii lui. Nu-mi dau seama dacă acesta se referă la acest text precis atunci când sf. Ieronim susține cu tărie că Rufin ar fi falsificat traducerea, evitând astfel ca episcopii să se pronunțe împotriva lui. Sf. Ieronim spune că dacă Rufin îl acuză pe Eusebiu că i-ar fi furat exemplarul lui, este evident că doar prietenii lui apropiați ar fi putut primi de la autor un exemplar și ar fi făcut câteva copii pe care le-ar fi dat mai apoi lui Eusebiu și altora. Totuși, sf. Ieronim se pare că recunoscuse ceva mai devreme că era Eusebiu cel care publicase lucrarea înainte ca Rufin să o fi finalizat cum și-ar fi dorit, iar mai apoi, văzând scandalul ce-l provoca această publicație și îndoiala multora ar fi corectat multe greșeli ce i-ar fi scăpat din neatenție. De aceea susține că nu poate aproba felul de a fi al lui Rufin. În același timp, Rufin susține că până atunci Eusebiu, fiindcă eu cred că despre el este vorba, își făcuse un obicei de a veni să-l vadă, să se întrețină cu el cu amabilitate și să se roage împreună cu el. Astfel, din discuție în discuție, ar fi putut ajunge să-i spună că sunt unele lucruri suspecte în traducerea lui și de aceea ar trebui să-i dea un exemplar ca să studieze în amănunt și să se întrețină asupra textelor ce fac problemă din această lucrare a lui Origen. El se plânge însă că, în loc să se fi întâmplat astfel, el așteptase vremea când Rufin va fi plecat din Roma, într-o călătorie oarecare din care urma să revină, pentru a merge să strige în gura mare pretutindeni împotriva lui arătând textele precise hulitoare la adresa Sfintei Treimi. Eu cred că aici, îndeosebi la Sfânta Treime, discuția era cea mai aprinsă în traducerea realizată de Rufin.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :