Cei care-l cunosc pe Papa Benedict al XVI-lea nu au decat cuvinte de respect la adresa lui: un om smerit, un excelent teolog, un bun pastor al Bisericii lui Christos, un om care-si recunoaste limitele pana intr-atat incat sa renunte la cea mai inalta pozitie din Biserica: "non posso piu", nu mai pot sa asum cu dinamism ministerul petrinian, de aceea ma retrag, anunta Papa intr-un consistoriu al cardinalilor pe 11 februarie. In miercurea cenusii ne-a lasat ca un testament al vietii sale refelctii pline de o profunzime spirituala si teologica imbibata de reflectie biblica. Gestul simbolic de impunere a cenusii pe capetele credinciosilor pe care Biserica catolica il propune in semn de penitenta la inceputul Postului Mare este reinterpretat de Papa in lumina textului biblic: crearea omului din pamant si insuflarea suflului de viata divin in el, caderea omului si alungarea lui din Eden pentru a-si castiga existenta muncind pamantul din care a fost facut, promisiunea si venirea Mantuitorului pe pamantul nostru spre a ne inalta la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, demnitate rezervata celor care cred ca Isus Christos este Domnul. Sa citim asadar aceasta ultima predica a Papei Benedict al XVI-lea ca pe un Testament spiritual.