O preocupare a monahilor, angajați în trăirea desăvârșirii spirituale în castitate în vederea Împărăției lui Dumnezeu, era aceea a scurgerilor seminale nocturne; în rândurile lor s-au format foarte devreme două tabere: 1) cea a rigoriștilor morali, care susțineau că este un păcat împotriva curăției, și ca atare scurgerea seminală este materie de spovadă și piedică pe calea progresului duhovnicesc și 2) cea a trăitorilor unei vieți morale oneste și cinstite, care acceptă trupul omenesc așa cum este el creat de Dumnezeu, inclusiv cu aceste canale de scurgere a salivei, transpirației, excrementelor, secrețiilor nazale, scurgerii spermei, etc.; Ammoun, un abate bătrân și înțelept, se confruntă în mănăstirea lui probabil cu cele două categorii de tabere; pentru o decizie dreaptă și în folosul spiritual al obștii monahale, Ammoun face apel la episcopul său, Atanasie de Alexandria, pentru a aduce lămuriri cu privire la acest aspect. Scrsoarea tradusă aici este răspunsul episcopului la rugămintea abatelui Ammoun.

- Atanasie de Alexandria -

Ad Ammoun – despre fluxul seminal 

Toate lucrările lui Dumnezeu sunt bune și curate, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu a creat nimic inutil sau impur, „fiindcă suntem mireasma plăcută a lui Cristos printre cei răscumpărați”, conform apostolului. Însă, deoarece săgețile diavolului sunt atât de multe și diferite și produce neliniști chiar oamenilor celor mai integri și pune obstacol ascezei obișnuite a fraților, semănând în ei gânduri de necurăție și de spurcăciune, ei bine!, hai să vorbim în puține cuvinte, ajutați fiind de harul Mântuitorului, despre această eroare a celui rău și să-i încurajăm pe oamenii simpli.

„Ceea ce este pur, celor puri, iar la cei impuri și conștiința și toată ființa lor este impură”. Este de admirat șiretenia diavolului: fiind el însuși corupție și pestă, stârnește gânduri în aparență pure; asta nu este decât poticnire însă, nicidecum dovadă; într-adevăr, zic, în scopul de a-i distrage pe monahi de la meditația înălțătoare obișnuită și chiar de a părea stăpâni în acest domeniu, el agită aceste roiuri de bondari, care nu produc nimic folositor vieții, în afară de discursuri și pălăvrăgeli inutile. Ce păcat sau ce necurăție produce, spune-mi, omului pios și foarte credincios, scurgerea naturală a spermei? Este la fel ca și cum am dori să-i aducem învinuiri din cauza scurgerilor nazale și salivei care iese din gură, am putea spune chiar mai mult, excrementele din pântec, care sunt necesare vieții oricărei ființe vii! Mai mult, dacă noi credem că „omul este lucrarea mâinilor lui Dumnezeu”, conform Sfintelor Scripturi, atunci cum printr-o putere atât de pură s-ar putea produce o lucrare spurcată?

Iar dacă „suntem din vița lui David”, după sfintele Fapte ale apostolilor, nu avem nimic impur în noi; într-adevăr, nu devenim impuri decât atunci când cădem în mirosul urât al păcatului; dimpotrivă, atunci când o scurgere naturală a spermei are loc, în acest caz, ne supunem, asemenea celorlalte scurgeri amintite mai sus.

Însă, deoarece acești oameni, care nu vor decât să se opună expresiei adevărului sau mai degrabă lucrărilor lui Dumnezeu, citează chiar, desigur greșit, un text evanghelic: „nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din el”, mă văd nevoit să resping o asemenea nebunie, fără să ne treacă prin minte să folosim acest text drept argument. Mai întâi, aceștia deformează Sfintele Scripturi, deoarece ignoranța lor înlătură orice seriozitate în cunoașterea lor. Iată așadar care este adevăratul sens al textului amintit: văzând că unii oameni ezitau, după cum fac și aceștia, cu privire la alimente, El, pentru a remedia ignoranța lor, le-a zis: „nu ceea ce intră în om îl spurcă, ci ceea ce iese din el”; și el adaugă apoi de unde ies acestea: „din inimă”; știe, într-adevăr, că acolo se află comorile rele ale gândurilor profane și celelalte păcate. Mai pe scurt, și apostolul, care a primit această instrucție, spune: „un aliment nu este în măsură să vă facă să fiți vrednici înaintea lui Dumnezeu”; și am putea spune, pe bună dreptate în cazul nostru, o scurgere naturală nu ar putea să vă facă vrednici pentru pedeapsă. Chiar și medicii – dacă vreți să vă conving și prin argumente venite din afară! – adaugă numaidecât că, pentru a da dreptate spuselor mele, ființei vii i-au fost date canale de ieșire necesare pentru a elimina deșeurile pe măsură ce hrănirea mădularelor trupului nostru are loc: avem astfel, deșeurile capului, părul și sudorile ce curg din cap; tot la fel și evacuările pântecelui și tot la fel deșeul cu pricina, prin canalul seminal. Ce păcat vezi tu aici, în numele lui Dumnezeu, bătrâne iubit de Dumnezeu, deoarece Domnul însuși, Creatorul ființelor vii, a voit și a făcut părțile trupului cu asemenea canale de scurgere?

Dar, fiindcă trebuie să preîntâmpin obiecțiile oamenilor răutăcioși, deoarece ar putea spune: „atunci nici folosința (sexelor) nu este un păcat, fiindcă ele au fost create de Creator”, le închid gura asupra acestei obiecții zicându-le: despre ce folosință vorbiți? despre folosința legitimă, pe care Dumnezeu, pe de o parte, a permis-o zicând: „creșteți și înmulțiți-vă și umpleți pământul”, despre care apostolul, pe de altă parte, a admis zicând: „căsătoria este cinstită și culcușul nupțial fără spurcăciune”? sau despre folosința pe care opinia publică o admite și care nu este decât o folosință clandestină și adulterină? Căci, chiar și pentru celelalte fapte ale vieții noi constatăm aceste diferențe de apreciere, conform circumstanțelor în care au loc; de pildă, nu este permis să ucizi, însă a ucide în timp de război adversarii este legitim și lăudabil; așa sunt cinstiți cu cele mai înalte onoruri cei care se disting în timp de război și li se ridică stele și li se recunoaște faptele de vitejie; de aici rezultă că aceeași faptă este în aceleași circumstanțe și în vreme prielnică interzisă, iar în alte circumstanțe și în vremuri oportune autorizată și scuzată. Aceeași argumentare este valabilă și pentru unirea sexuală.

„Fericit cel care, liber fiind de orice jug în tinerețile lui, nu s-a folosit de trupul său decât pentru a procrea copii”; însă, dacă (s-a folosit) pentru dezmăț, pedeapsa descrisă de apostol îl așteaptă, „fornicatorii și adulterinii”. Există, cu privire la acest aspect, două căi în această viață: una moderată și conformă vieții ordinare, mă refer la căsătorie, cealaltă angelică și înălțătoare, fecioria; dacă cineva a ales calea lumii acesteia, adică căsătoria, nu va suferi niciun reproș, însă nu va primi atâtea haruri; totuși, va primi, deoarece și el poartă rod, cel de „30 pentru unul”; însă, dacă cineva a îmbrățișat castitatea și calea supra omenească, chiar dacă este dificilă cu mult mai mult decât prima, și greu de împrumutat, atrage după sine însă haruri dintre cele mai minunate, fiindcă produce normal rodul perfect, cel de 100 pentru unu. De aceea, întrebările lor impure și răutăcioase au primit deja propriile lor soluții, înțeleși fiind că ele sunt de multă vreme soluționate de Sfintele Scripturi.

Susțineți, așadar, iubite părinte, turmele pe care le cârmuiți, îndemnându-le cu învățăturile apostolului, mângâindu-le cu cele din Evanghelie, sfătuindu-le cu cel din psalmi zicând: „Judecă-mă după cuvântul tău”; adică a-l adora pe Dumnezeu cu o inimă curată; același profet știa acest lucru și îl aplică, pentru a spune așa, sieși, zicând: „creează în mine o inimă curată, Dumnezeule”, pentru ca gândurile impure să nu vă neliniștească; iar David adaugă: „și întărește-mă cu Duhul tău Sfânt”, pentru ca, în cazul în care gânduri rele mă neliniștesc, o forță venind de la tine să mă susțină, fiind pentru mine ca un scut de apărare. Dați-le aceste sfaturi și altele asemănătoare și spuneți celor care se lasă convinși cu greutate de adevăr: „îi voi învăța pe cei nelegiuiți căile mele”; și încrezător în Domnul, să reușești să-i convingi să se abțină de la un asemenea viciu, cântați: „iar cei nelegiuiți se vor întoarce la tine”.

Să dea Domnul ca spiritele răuvoitoare care nu fac decât să stârnească asemenea întrebări să înceteze a se mai obosi în zadar, iar cei a căror simplicitate îi conduc spre a ezita să fie întăriți de duhul celui puternic. Iar voi, care dețineți adevărul neîndoielnic, să-l păstrați nealterat și imuabil în Cristos Isus Domnul nostru, cu care slavă și cinstire să-i fie aduse Tatălui împreună și Duhului Sfânt în vecii vecilor. Amin!