Episcopul Alexandriei trimitea în fiecare an o scrisoare pentru a informa creştinătatea Egiptului despre data Paştelui şi a postului pregătitor. Înaintea conciliului din Niceea mai multe discuţii aprinse au avut loc asupra acestui subiect . Alexandria, centru intelectual şi ştiinţific, a fost însărcinată să calculeze această dată şi episcopul de Alexandria s-o comunice celorlalte Biserici egiptene. În cele ce urmează vom încerca să redăm în linii mari procedeele unui asemenea calcul. Beneînţeles, cum este uşor de imaginat, complexitaţile şi dificultăţile nu au lipsit. Cu toate acestea, episcopii alexandrini a luat în serios această misiune în serviciul Bisericii Egiptului şi, ajutaţi de cercul astrologilor din Alexandria, au stabilit an de an data sărbătorii Paştelui. 

La origine, egiptenii calculau timpul datorită lunilor alternative de 29 şi 30 de zile. În schimb, din cauza dificultăţii de a stabili un an lunar fix au adoptat anul solar. Acesta număra 12 luni de câte 30 de zile fiecare. Cinci zile suplimentare se ajuta la fiecare an pentru a atinge cifra de 365 de zile. Începutul anului a fost fixat în prima zi a inundaţiei, zi care, în acel timp, corespundea cu răsăritul lui Sirius  la 30 de grade latitudine. Totuşi, anul de 365 de zile nu reprezintă încă adevăratul an solar deoarece odată la patru ani răsăritul lui Sirius cădea cu o zi de întârziere. Doar după 1461 de ani el coincidea din nou cu momentul când a început numărătoarea anului solar. Astfels s-a ajuns la concluzia ca 1461 de ani de 365 de zile, an solar, este echivalentul la 1460 de ani de 365 şi ½ zile, an Sirius. Acesta din urmă a fost adoptat. Arheologii constată că deja în 2480 î.C. anul Sirius era în folosinţă.