Dacă până în anul 1054, ba chiar și mult după această dată, episcopul Romei era considerat și respectat drept "urmaș al Sfântului Petru", în virtutea misiunii încredințate lui de Cristos: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și puterile celui rău nu o vor birui" (Mt 16, 18), după această dată, cu precădere după cruciada a patra, din anul 1204, asistăm la dialoguri crâncene, violente, disprețuitoare între latini și greci cu privire la "primatul petrin". Pe lângă multe aspecte canonice și de interpretare a textelor biblice cu privire la Petru și la ceilalți apostoli, mai intervine și chestiunea dogmatică trinitară legată de introducerea filioque din partea Bisericii Apusene, fără convocarea unui conciliu ecumenic, prin autoritatea pontificală. Dialogul de față prezintă o inițiativă împăciuitoare, respectuoasă, cu argumente pro și contra referitor la argumentul pus în discuție: "primatul petrin".