1. Salut în Dumnezeu, domnului meu preaînțelept și venerabilului meu fiu, Grigore, din partea lui Origen. După cum știi prea bine, înclinațiile naturale ale inteligenței, după ce au primit o formare suficientă, pot avea rezultatul de a conduce, în măsura posibilului, la împlinirea, dacă pot spune așa, scopului care a stat la baza acestui exercițiu de formare. Așadar, dispozițiile tale naturale pot să facă din tine un jurist roman împlinit și un filosof grec aparținând uneia din școlile cele mai renumite. Însă eu aș dori ca tu să te folosești de toate  puterile tale și de toate dispozițiile naturale în scopul aprofundării învățăturii creștine. Cât privește mijloacele la îndemână pentru acest lucru, aș dori să înveți de la filosofia greacă tot ceea ce-ți poate fi de folos, ca o învățătură enciclică sau propedeutică pentru a te introduce în creștinism, iar de la geometrie și de la astronomie tot ceea ce-ți va fi de folos pentru interpretarea Sfintelor Scripturi. Astfel, ceea ce spun filosofii despre geometrie și muzică, despre gramatică, despre retorică și despre astronomie, numindu-le auxiliare ale filosofiei, noi le vom aplica însăși filosofiei în raport cu creștinismul (adică, așa cum științele enumerate mai sus sunt în slujba filosofiei, tot la fel, filosofia este în slujba teologiei creștine - philosophia ancilla theologiae).

2. Poate, o idee asemănătoare ne este sugerată de un text din Exod. Însuși Dumnezeu spune fiilor lui Israel să ceară vecinilor și camarazilor lor să le dea toate obiectele din aur și din argint, precum și haine (Ex 11,2; 12,35). În acest fel sunt nevoiți să-i dezbrace pe egipteni pentru a găsi, în ceea ce vor primi material, obiecte ce vor fi folosite în cultul divin. Cu ceea ce au luat de la egipteni, fiii lui Israel și-au fabricat mobilier pentru Sfânta Sfintelor, arca și capacul ei, cherubinii, propițiatorul, vasul de aur în care au așezat mana, pâinea îngerilor. Aceste obiecte erau fabricate, într-adevăr, din cel mai fin aur al egiptenilor; dintr-un aur masiv, de calitate inferioară, au fabricat candelabrul, plasat în fața vălului Sfintei Sfintelor, și lămpile ce făceau parte din el, masa de aur pe care au așezat pâinile pentru jertfele rituale și, între cele două, de asemeni tot din aur, altarul parfumurilor. Din aur de calitatea a treia sau a patra au făurit vasele sfinte. Alte obiecte au fost făcute cu materialele egiptenilor, deoarece, fiii lui Israel, exilați în Egipt, au câștigat prin munca lor să aibă materiale prețioase în abundență pentru a-și face toate aceste obiecte de folos pentru cultul divin. Iar cu hainele egiptenilor, desigur, au făcut veșmintele necesare pentru slujiri în cultul divin, după cum spune Scriptura, folosind meșteșugul cusutului cu acul (Ex 27,16). Croitorii coseau împreună, sub călăuza înțelepciunii lui Dumnezeu, veșminte pentru toți și au făcut, de asemeni, voaluri și despărțituri interioare și exterioare.

3. De ce trebuie ca, printr-o digresiune nepotrivită, să încerc să-ți demonstrez pentru ce erau de folos, fiilor lui Israel, obiectele luate din Egipt, obiecte de care egiptenii nu se foloseau cum trebuie, însă de care evreii s-au folosit, datorită înțelepciunii lui Dumnezeu, pentru a-l cinsti? Sfânta Scriptură ne spune totuși tristețea pe care au simțit-o unii din fiii lui Israel pentru a veni în Egipt, deoarece ne dă de înțeles că, pentru unii, este o mare nenorocire să locuiești în țara Egiptului, adică în științele lumii, după ce ai fost mai întâi hrănit cu Legea lui Dumnezeu și din cultul pe care i-l dădeau israeliții. Așadar, Ader Idumeul, atâta timp cât a trăit în țara lui Israel, fiindcă nu se apropia de hrana egiptenilor, nu și-a făurit idoli. Însă, odată ajuns în țara Egiptului, după ce s-a îndepărtat de înțeleptul Solomon, ca și cum ar fi fugit departe dinaintea înțelepciunii lui Dumnezeu, a devenit rudă cu Faraonul, căsătorindu-se cu sora soției lui și a dat naștere unui fiu care a fost crescut împreună cu fiii Faraonului. De aceea, când a revenit în țara lui Israel, nu a făcut decât să dezbine poporul lui Dumnezeu (1 Regi 11,14-25) și să învețe, de la vițelul de aur, să spună: Aceștia sunt zeii tăi, Israele, cei care te-au scos din țara Egiptului (Ex 32,4 și 8 // 1 Regi 12,28). Iar eu am învățat din experiență, și-ți pot mărturisi, că puțini sunt oamenii care au luat din Egipt ceea ce le era de folos și care, odată ieșiți din această țară, să fi fabricat obiecte destinate cultului divin. Însă numeroși sunt frații lui Ader Idumeul. Sunt cei care au profitat de câteva cunoștințe grecești pentru a da naștere la opinii eretice și să fabrice, pentru a spune așa, viței de aur în Bethel, cuvânt care se tălmăcește astfel: Casa lui Dumnezeu. Cuvântul pare să ne sugereze prin aceasta că au zidit idoli pe care i-au așezat peste Scripturile în care sălășluiește Cuvântul lui Dumnezeu și pe care i-au numit, alegoric, Bethel. Conform Cuvântului, aceștia au ridicat un alt idol făurit în Dan. Dan este zona învecinată, limitrofă granițelor păgâne, după cum ne arată cele scrise în cartea lui Isus, fiul lui Nave (Ios 19,47). Sunt deci aproape de teritoriile păgâne unii dintre idolii fabricați de frații lui Ader, după cum am explicat.

4. Așadar, tu, domnul și fiul meu, străduiește-te și dă-ți silința să studiezi Scripturile divine; fiindcă avem nevoie de multă strădanie când ne apucăm de studiul cărților sfinte, din teama de a nu rosti unele cuvinte sau unele gânduri într-un mod necuvenit cu mesajul ce doresc să ni-l reveleze. Străduindu-te, așadar, să citești aceste cărți cu intenția de a crede și de a fi plăcut lui Dumnezeu, bate, prin lectura ta, la ușa a ceea ce este închis, și-ți va deschide portarul despre care Isus a spus: Celui care bate portarul îi va deschide (In 10,3). Dându-ți silința să scrutezi Sfintele Scripturi caută cu dreptate și cu o încredere nestrămutată în Dumnezeu sensul textelor sfinte, ascuns celor mai mulți. Să nu te mulțumești doar să bați și să cauți, deoarece este absolut necesar și să te rogi pentru a înțelege cele divine. Pentru a ne îndemna în acest sens, Mântuitorul nu a spus doar: Bateți și vi se va deschide, și: Căutați și veți găsi, dar și: Cereți și vi se va da (Mt 7,7). Am îndrăznit să vorbesc astfel datorită iubirii părintești ce o am față de tine. Dacă este bine sau nu că am îndrăznit, doar Dumnezeu poate ști și Cristosul său și cel care participă la Duhul lui Dumnezeu și la Duhul lui Cristos. Să dea Domnul ca și tu să poți participa și să crești neîncetat participarea ta pentru a spune, nu doar: Am devenit participanți la Cristos (Evr 3,14), dar și: Am devenit participanți la Dumnezeu (1 Cor 15,24).