Sfântul Ciprian trăiește într-o perioadă tulbure pentru Biserică; în interiorul ei, mulți dintre cei care ar trebui să fie păstori după modelul lui Isus Cristos, Bunul Păstor (In cap. 10) se dovedesc a fi mai degrabă lupi răpitori, sau hoți îmbrăcați în haine de păstori, deoarece, fie risipesc turma lui Cristos, dezbinând Biserica prin schisme, fie fură oile din staulul Păstorului, predicând noi doctrine prin propovăduirea de noi erezii. Dând dovadă de adevărat și bun păstor, episcopul de Cartagina scrie o lucrare, rămasă celebră în istoria literaturii creștine, în particular datorită unei fraze îndelung comentată de-a lungul veacurilor: "în afara Bisericii nu există mântuire"; este vorba de tratatul: Despre unitatea Bisericii. Pe de o parte, autorul susține, cu argumente biblice și teologice, existența unei singure Biserici întemeiată de Isus Cristos pe temelia credinței mărturisită de Apostolul Petru în Mt 16, 17-18: "Tu ești Cristosul lui Dumnezeu cel viu", iar pe de altă parte, susține egalitatea în cinste și putere a tuturor apostolilor, în măsura în care se ține cont de un singur Întâistătător, Petru, rânduit de Cristos ca semn vizibil al unității Bisericii. Așadar, înțelegând mai bine contextul în care sfântul Ciprian scrie această lucrare și parcurgând cu atenție firul roșu al gândirii lui, suntem în măsură să avem o abordare mai obiectivă a celebrei afirmații evocate mai sus. Biserica este Una chiar dacă felul de a ne raporta la teologie, liturgie, spiritualitate, mistică, disciplină, etc. este diferit; imaginea cea mai sublimă a unității și diversității Bisericii este Sfânta Treime: un singur Dumnezeu în esența sa și trei Persoane distincte în ipostasurile lor.