Sfântul Ieronim a rămas în istoria creștinismului apusean drept "părintele hermeneuticii biblice" prin faptul că a realizat una dintre cele mai mari lucrări ce pot fi făcute de om într-o viață și anume, a tradus și tâlcuit întreaga Scriptură în limba latină, plecând de la limbile ei originare: ebraica, greaca, aramaica (???) Realizată la cerea Papei Damasie I (366-384), traducerea este "canonizată" de Biserica catolică debia la Conciliul din Trento (1545-1563). Conciliul Vatican II (1962-1965), prin documentul Dei Verbum, încurajează traducerea Bibliei în toate limbile vernaculare, plecând de la limbile ei originare (ebraica și greaca), fără a aboli totuși versiunea sfântului Ieronim, rămasă în istorie sub numele de Vulgata, de la vulgus, adică pe înțelesul poporului. De asemeni, Ieronim din Stridon se mai bucură de un alt "prestigiu", greu de egalat printre scriitorii și teologii Bisericii primare, acela de polemist. Toți cei care intrau în relație cu el aveau tot interesul să "danseze" precum cânta el în strune, în caz contrar se alegea praful de reputația și de scrierile lui, oricât de însemnate ar fi fost ele. Sfântul Augustin este unul dintre puținii teologi care au știut să evite cu măiestrie acest spirit vulcanic și să corespondeze cu el pe un ton care nu-i lăsa drept la replică. Acest personaj vă invit să descoperiți în aceste pagini; este o traducere realizată din limba franceză a unui text de Michel Ballard, scris cu ocazia împlinirii a 1600 de ani de la moartea sfântului Ieronim.