Sinodul din Hiereia (754)

După moartea lui Anastasie, Constantin Copronymul reușește să întrunească un sinod, în 754, care se desfășoară în palatul imperial de la Hieria, pe partea asiatică a Constantinopolului, între Chrysopolis și Calcedon. Desigur, împăratul profită de vacanța scaunului patriarhal pentru a conduce lucrările după planul său. Sinodul întrunește circa 338 episcopi sub prezidenția episcopului Efesului, Teodosie, iconoclast declarat. „Patriarhii Romei, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului nu sunt reprezentați la acest sinod; lucrările au început pe 10 februarie și s-au încheiat pe 8 august în palatul de la Hieria. Ședințele au fost ținute în biserica „Sfânta Maria din Blachernes – zona nordică a Constantinopolului – împăratul numind cu această ocazie în mod solemn noul patriarh al Constantinopolului, monahul Constantin, fost episcop de Sylaeum. Pe 27 august s-a dat publicității decizia eretică a sinodului”[1]. Actele acestui sinod s-au pierdut de-a lungul vremii, însă cunoaștem decizia finală deoarece a fost integrată în actele conciliului ecumenic de la Niceea II, în 787[2], sub titlul: „Respingerea pretinsei și incoerentei judecăți dată de această adunătură de acuzatori ai creștinilor”. Documentul începea astfel: „Întrunindu-se, prin harul lui Dumnezeu și la hotărârea împăraților Constantin și Leon (fiul lui Constantin[3] în vârstă de 4 ani la acea vreme), în capitala Imperiului, în biserica din Blachernes dedicată Născătoarei de Dumnezeu și Fecioarei Maria, sinodul a proclamat următoarele decizii”. Urmează apoi enumerarea deciziilor pe care le traduc aici în esența lor: