Titlul de împărat roman, rezultatul unui concept modern, indică poziția ținută de persoanele care dețin puterea în Imperiul Roman. Imperiul, dezvoltat începând cu Republica romană, este caracterizat prin concentrația puterii în mâinile unei singure persoane.

August – Augustus – este recunoscut ca fiind primul împărat: Caius Julius Caesar – Iuliu Cezar – nu face parte din listă. Oficial, la moartea sa, în anul 44 î.C., poartă titlul de „dictator pe viață”. August pune capăt Republicii în anul 27 î.C.; știe să găsească un echilibru între o putere destul de tare și menținerea instituției republicane. August evită restaurarea unei monarhii a romanilor și se îngrijește de instituțiile existente, în particular de Senat; duce o viață privată simplă și fără lux ostentatoriu – își dorește să apară ca fiind primus inter pares, chiar dacă concentrează o putere imensă în mâinile sale, rămășițe republicane, însă se detașează de magistratura ei. Este atent să nu folosească titluri specifice pentru a denumi puterile sale pe care i le încredințează Senatul. Domnia lui începe în anul 27 î.C. El este cel care pune în aplicare reformele promulgate de Cezar.