• Tradiția apostolică a lui Hipolit Romanul

    Tradiția bisericească a lui Hipolit Romanul

    Hipolit Romanul (170-235), primul anti-papă cunoscut în istoria Bisericii, a lăsat posterității o lucrare remarcabilă în care ne transmite felul în care primele comunități creștine înțelegeau să celebreze Euharistia în ziua Domnului. Chiar dacă la citirea documentului, de o valoare instimabilă pentru specialiștii în liturgie și ecleziologie, am putea crede că autorii ar fi Apostolii Domnului adunați înainte de a pleca în misiune pentru a se sfătui asupra modalităților de propovăduire a Evangheliei și felului cum să celebreze cultul divin acolo unde sorții îi vor destina, totuși autorul este Hipolit, acest mare cărturar, exeget și teolog al sec. al III-lea, antipapă între 217-235, discipol al sfântului Irineu al Lyonului, care s-a remarcat printre scriitorii cei mai desăvârșiți și prestigioși ai vremii. Redau aici traducerea textului în care se vorbește despre derularea Sfintei Liturghii așa cum credem că era celebrată în vremea lui Hipolit. De asemenea găsiți și textul integral al acestei lucrări tradus în limba română folosindu-mă de textul critic realizat de B. Botte, colecția Sources chretiennes, nr. 11.

     

    Sfaturi liturgice: II, 57-58

    Episcopule, tu să fii sfânt și neprihănit, nici bătăuș, nici mânios, nici dârz, ci să știi să încurajezi, să corectezi, să înveți, să fii indulgent, blând, plăcut, răbdător, să știi să instruiești și să sfătuiești ca un adevărat om al lui Dumnezeu. Când aduni Biserica lui Dumnezeu, să ții cont, ca un adevărat pilot al unui mare vapor, că adunările se țin cu multă disciplină și comandă diaconilor, precum marinarilor, dând postul cuvenit fraților, precum călătorilor, cu mare grijă și demnitate. Mai întâi de toate, casa de rugăciune (biserica) să fie alungită, orientată spre Orient, să fie asemenea unui vapor. În mijloc va fi amplasat scaunul episcopului; de o parte și de cealaltă va fi asistat de prezbiteriu; diaconii îi vor însoți, vioi și îmbrăcați în haine ample, fiindcă ei sunt echivalentul marinarilor. Ei se vor asigura că laicii iau loc pe locurile ce le sunt rezervate, în ordine și disciplină: femeile într-o parte și bărbații în cealaltă; ei se vor așeza păstrând tăcerea.

    Lectorul, în picioare în mijloc, într-un loc mai înălțat, să citească scrierile lui Moise și Iosue, fiul lui Nun, Judecătorilor și Regilor, Cronicilor și Returului din exil, apoi scrierile lui Iob și Solomon și a celor 16 Profeți. După lecturi, proclamate două câte două, un altul să cânte psalmii lui David și poporul să răspundă cântând refrenul. Apoi să se citească Faptele noastre (ale Apostolilor) și scrisorile pe care Paul, colaboratorul nostru, le-a trimis Bisericilor sub inspirația Duhului Sfânt; apoi, un preot sau un diacon să citească Evanghelia pe care noi, Matei și Ioan, am transmis-o și pe care colaboratorii lui Paul, Luca și Marcu, v-au transmis-o. În timpul citirii Evangheliei, toți preoții și diaconii și întreg poporul sunt în picioare în tăcere, fiindcă stă scris: Israel, fă tăcere și ascultă (Dt 5, 31). Apoi preoții încurajează poporul, unul după altul, însă nu toți, și în ultimul rând episcopul, care este asemenea căpitanului vaporului.

    Portăreii se vor ține la intrarea bărbaților pentru a-i supraveghea iar diaconesele la intrarea femeilor, ca niște marinari însărcinați să aibă grijă de călători, fiindcă același model se aplica și la Cortul mărturiei. Dacă se află cineva așezat într-un loc ce nu este al său, diaconul, în calitatea sa de locotenent, îl va mustra și-l va conduce la locul lui. Biserica se poate compara nu doar unui vapor, dar și unui staul. Ciobanii așază pe fiecare animal, vreau să zic oi și capre, după specie și vârstă și fiecare se amestecă între cele ce-i sunt asemănătoare; tot astfel și în biserică, tinerii se vor așeza într-un loc, dacă există locuri, dacă nu vor rămâne în picioare; persoanele în vârstă se vor așeza după rangul lor; iar copiii care rămân în picioare, tații și mamele îi vor lua în grijă. Tinerele se vor așeza deoparte, dacă există locuri, dacă nu ele vor ocupa spațiul în spatele femeilor; femeile căsătorite și care sunt cu copii vor avea un loc aparte; fecioarele, văduvele și femeile în vârstă vor fi în picioare sau așezate înaintea celorlalte. Diaconul se va îngriji de locuri în așa fel încât fiecare, intrând în biserică,  să fie dirijat spre locul său și să nu se așeze nimeni pe lângă ușa de la ieșire. De asemenea, diaconul va supraveghea poporul pentru ca nimeni să nu șușotească, să nu doarmă, să nu râdă sau să nu facă semne; fiindcă în biserică trebuie să fie atenție, sobrietate, vigilență, urechea îndreptată pentru a asculta Cuvântului lui Dumnezeu.

    Apoi se ridică toți în picioare și, îndreptându-se spre Orient, după ieșirea catehumenilor, apoi a penitenților, se vor ruga lui Dumnezeu care s-a urcat în înaltul cerului, spre Orient (Ps 67, 34), în amintirea paradisului de la creație, paradis situat în Orient, de unde a fost alungat primul om, fiindcă a încălcat porunca, dând ascultare sfatului șarpelui. Diaconii, după rugăciune, se vor ocupa unii de ofranda euharistică, asigurând astfel slujirea trupului Domnului, și alții vor supraveghea mulțimea și o vor menține în liniște. Diaconul care însoțește pontiful va spune poporului: - Nimeni să nu aibă conflicte cu nimeni! Nimeni să nu fie fățarnic! Apoi bărbații se vor saluta reciproc schimbând sărutul păcii în Domnul, la fel și femeile între ele, însă nimeni să nu facă acest lucru cu viclenie, cum a făcut Iuda, care l-a trădat pe Domnul cu un sărut.

    Apoi diaconul se va ruga pentru Biserică, pentru lumea întreagă și pentru părțile ei, pentru roadele pământului, pentru preoți și magistrați, pentru pontif, rege și pentru pacea de pretutindeni. Apoi pontiful va cere pacea pentru popor și-l va binecuvânta astfel, după cum Moise a prescris preoților să binecuvânteze poporul: Domnul să te binecuvânteze și să te păstreze, Domnul să facă să strălucească peste tine fața lui și să-i fie milă de tine, Domnul să pună peste tine privirea lui și să-ți dăruiască pacea. Episcopul se va ruga deci astfel: Mântuiește pe poporul tău, Doamne, și binecuvântează moștenirea ta pe care ai răscumpărat-o și ți-ai dobândit-o (Fap 20, 28) prin sângele prețios al lui Cristos și pe care l-ai numit preoție regească și popor sfânt (1 Pet 2, 9).

    Apoi va avea loc sacrificiul; tot poporul este în picioare și se va ruga în liniște. După ce a avut loc oferirea darurilor, fiecare grup se va împărtăși separat cu trupul Domnului și cu prețiosul sânge, în ordine, cu respect și credință, fiindcă se apropie de trupul unui Rege; femeile vor avea capul acoperit pentru a se apropia, după cum stă bine grupului femeilor. Ușile vor fi păstrate pentru ca să nu intre nici un necredincios sau ne-inițiat.

    Dacă un frate sau o soră vin din alte părți și au scrisoare de recomandare, diaconul să examineze situația lor și va verifica dacă sunt credincioși, dacă fac într-adevăr parte din Biserică, dacă nu sunt în interiorul unei erezii, sau, în cazul femeilor, dacă este căsătorită sau văduvă; informându-se astfel despre ei, știind că sunt cu adevărat credincioși și în comuniune de gândire în lucrurile sfinte, diaconul va conduce pe fiecare la locul ce-i revine. Dacă vine un preot din altă parte, preoții îl primesc în colegiul prezbiterilor; dacă este un diacon, va fi primit de diaconi; iar dacă este un episcop, se va așeza cu episcopul, care-i va acorda aceeași cinste. Și tu îi vei cere, episcope, să vorbească poporului, să-l instruiască, fiindcă încurajările și corecțiile străinilor sunt folositoare. Se spune într-adevăr: Nici un profet nu este bine primit în țara lui (Lc 4, 24). Îi vei propune de asemenea să prezideze Euharistia; însă, dacă din respect și înțelepciune el îți lasă ție această cinste și refuză să prezideze, îl vei convinge cel puțin să dea binecuvântarea sa poporului.

    În timp ce suntem așezați dacă intră o persoană distinsă și însemnată în lume, străină sau locuind în țară, pe când tu, episcope, prezinți învățătura divină sau când asculți psalmistul sau lectorul, să nu ții seamă de acea persoană și să nu renunți la slujirea Cuvântului pentru a acorda acestui om cinstea cuvenită, ci să rămâi liniștit, fără să întrerupi cuvântarea sau ascultarea, iar frații să-l primească, prin bunăvoința diaconilor. Dacă nu mai sunt locuri, diaconul va ridica un tânăr, explicându-i situația, fără ură, și va oferi locul persoanei care tocmai a sosit; este normal, pentru cel ce-și iubește frații, să acționeze astfel spontan; dacă tânărul refuză să cedeze locul, să-l așezi în spatele celorlalți, pentru ca ei să învețe să cedeze locul la persoane mai distinse. Însă dacă intră un sărac, un om de condiție modestă sau un străin, vârstnic sau tânăr și nu mai sunt locuri, și acestora diaconul, va încerca din tot dinadinsul, să găsească locuri, pentru ca să nu existe parțialitate umană și slujirea lui să-i fie plăcută lui Dumnezeu. Diaconeasa să facă același lucru în partea femeilor care se prezintă, bogate sau sărace.

    Derularea Liturgiei Euharistice, VIII, 5, 11 – 15, 10

    După citirea Legii și a Profeților, a Scrisorilor noastre, a Faptelor și Evangheliilor, episcopul salută adunarea astfel: - Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți! (2, Cor 12, 12). Toți răspund: - Și cu duhul tău! După acest salut, adresează poporului un îndemn.

    Eu, Andrei, fratele lui Petru, am prescris acestea: la sfârșitul predicii, toți se ridică în picioare, diaconul urcă pe estradă și spune: - Gata cu auditorii! Gata cu necredincioșii! După ce se restabilește liniștea, va spune: - Rugați-vă, catehumeni! Toți credincioșii să se roage pentru ei cu ardoare, spunând: - Kyrie eleison! Diaconul va interveni pentru catehumeni zicând: - Pentru catehumeni, toți cu înflăcărare să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca în bunătatea și în iubirea lui pentru oameni, să asculte cu bunăvoință rugăciunile lor, să-i ajute și să le îndeplinească dorințele inimii spre binele lor, să le reveleze Evanghelia lui Cristos, să-i lumineze și să-i instruiască în cunoașterea divină, să-i învețe poruncile și prescripțiile sale, să sădească în ei teama sa sfântă și mântuitoare, să le deschidă urechile inimii pentru ca ei să păstreze legea sa zi și noapte, să-i întărească în credință, să-i adune și să-i integreze turmei sale, să-i afle vrednici de baia noii nașteri, de veșmântul incoruptibilității și al vieții adevărate; să-i ferească de orice necredință și să nu permită adversarului nici o șansă asupra lor, să-i curețe de orice pată a trupului și a spiritului, să locuiască în ei și să-i însoțească prin Cristos, să binecuvânteze intrările și ieșirile lor și să îndrepte proiectele lor spre bine. Cu mai multă înflăcărare să ne rugăm pentru ei, pentru ca să obțină iertarea păcatelor și prin inițierea creștină să devină vrednici de sfintele mistere și de comuniunea sfinților. Ridicați-vă, catehumeni; cereți pacea lui Dumnezeu prin Cristos, o zi sfântă fără de păcat și să fie astfel pentru tot restul vieții voastre, sfârșit creștinesc, milostivirea și bunăvoința lui Dumnezeu și iertarea păcatelor voastre. Încredințați-vă lui Dumnezeu Unic și Nenăscut, prin Cristosul său. Înclinați-vă pentru a primi binecuvântarea.

    După fiecare intervenție a diaconului, poporul va răspunde: Kyrie eleison!, după cum am spus deja. Catehumenii vor înclina capul, iar episcopul îi va binecuvânta astfel: - Dumnezeule Atot-Puternic, Nenăscut și Inaccesibil, unicul Dumnezeu adevărat, Dumnezeu și Tatăl Cristosului tău, Fiul tău Unul-Născut, Dumnezeul Paracletului și Domnul tuturor lucrurilor, tu care, prin Cristos, ai prevăzut discipolilor tăi doctori pentru a-i învăța credința, tu însuți privește acum spre slujitorii tăi, instruiți prin Evanghelia lui Cristos, prin cateheză, dăruiește-le o inimă nouă și reînnoiește în ei duhul tău cel sfânt pentru ca ei să cunoască și să împlinească voința ta din toată inima și cu bunăvoință. Învrednicește-i de sfânta inițiere, adună-i în Biserica ta Sfântă și fă-i să participe la sfintele mistere prin Isus Cristos speranța noastră, care a murit pentru ei; prin el, ție îți înălțăm slavă și cinste în Duhul Sfânt în vecii vecilor, amin!

    Apoi diaconul va spune: - Catehumeni, mergeți în pace!

    După plecarea lor, va spune: - Rugați-vă pentru cei posedați de spirite rele. Toți cu înflăcărare să ne rugăm pentru ei, pentru ca Dumnezeu, în iubirea sa față de oameni să alunge, prin Cristos, spiritele rele și să obțină eliberarea de adversari pe cei care-l roagă; cel care a certat legiunea demonilor și diavolul, principele răului, să-i certe acum pe cei ce-au lepădat credința, să elibereze creaturile de sub stăpânirea lor și să-i curețe. Cu înflăcărare să ne rugăm din nou pentru ei: Mântuiește-i și ridică-i, Dumnezeule, prin puterea ta. Înclinați-vă, voi posedaților, și primiți binecuvântarea. Episcopul se va ruga atunci astfel: - Tu care l-ai legat pe omul puternic și i-ai jefuit lucrurile (Mt 12, 29), tu care ai dat puterea de a călca peste șerpi, scorpioni și orice putere potrivnică (Lc 10, 19), tu care ai dat în mâinile noastre șarpele omicid, ca o pasăre unor copii (Iob 40, 29), tu care stăpânești peste tot universul, tremurând înaintea puterii tale, tu care l-ai aruncat pe cel Rău, ca pe un fulger, din ceruri pe pământ, nu printr-o cădere localizată, ci de pe înălțimea orgoliului său, din cauza răutății lui, tu cu a cărei privire seci abisul, cu a cărei amenințare lichefiezi munții și al cărui adevăr rămâne veșnic, tu care ești lăudat de copii, binecuvântat de prunci, care ești adorat și celebrat de îngeri, tu care privești pământul și îl faci să se cutremure, care atingi munții și ei fumegă, care amenință marea și ea seacă și secătuiești fluviile, tu pentru care norii sunt ca praful de sub picioare, tu care mergi pe ape cum ai merge pe uscat, Dumnezeule Unul-Născut, Fiul Tatălui măririi, ceartă spiritele rele și lucrarea mâinilor tale slobozește-o de spiritul potrivnic, fiindcă ție îți aparține slava, cinstea și mărirea, prin Tine, Tatălui Tău în Duhul Sfânt, în vecii vecilor amin!

    Apoi, diaconul spune: - Ieșiți, posedaților. (urmează trimiterea celor ce vor fi iluminați și a penitenților)

    Apoi diaconul adaugă: - Nimeni dintre cei nevrednici să nu se apropie; toți credincioșii să îngenuncheze; să ne rugăm toți cu înflăcărare lui Dumnezeu prin Cristos. – Pentru pace și liniștea lumii și a Sfintelor Biserici, să ne rugăm: Dumnezeul universului să ne dăruiască pacea sa, fidelă și sigură, să ne păstreze și astfel să perseverăm în virtute conform credinței. – Pentru Sfânta Biserică a lui Dumnezeu, catolică și apostolică, răspândită de la o extremitate la cealaltă a pământului, să ne rugăm: Domnul să o ferească de pericole și furtuni și să o păstreze până la sfârșitul lumii, zidită pe stâncă. – Să ne rugăm și pentru parohia aceasta: Domnul universului să ne dea harul să așteptăm fără frică speranța cerească și să fim fideli în rugăciunea neîntreruptă pe care i-o datorăm. – Pentru episcopatul de sub cer și care învață cu fidelitate învățătura adevărului, să ne rugăm. – Pentru episcopul nostru Iacob (Iacob, „fratele Domnului”, considerat a fi primul episcop al Ierusalimului) și credincioșii lui, să ne rugăm. Pentru episcopul nostru Clement (al patrulea episcop al Romei, discipol al Sfântului Petru) și credincioșii lui, să ne rugăm. Pentru episcopul nostru Evodius și credincioșii lui, să ne rugăm. Pentru episcopul nostru Ananias și credincioșii lui, să ne rugăm. Dumnezeul milostivirii să-i păstreze Sfintelor Biserici și să le dea sănătate, cinste, viață îndelungată și o bătrânețe venerabilă în credință și dreptate.

    – Să ne rugăm și pentru preoții noștri. Domnul să-i păstreze în afara oricărei fapte nelegiuite sau rele și să le dea un minister integru și cinstit. – Pentru întreg diaconatul și slujitori în Cristos, să ne rugăm. Domnul să le dea o slujire fără cusur. – Pentru lectori, cântăreți, fecioare, văduve și orfani, să ne rugăm. Domnul să aibă milă de toți. – Pentru cei care trăiesc în sfințenie, în feciorie, să ne rugăm. Pentru cei care trăiesc în castitate și credință, să ne rugăm. – Pentru cei care, în Sfânta Biserică, aduc daruri și pentru cei care dau de pomană celor săraci, să ne rugăm. Pentru cei care aduc jertfe și daruri înaintea Domnului Dumnezeului nostru, să ne rugăm. Dumnezeul milostivirii să le dea în schimb darurile sale cerești și să-i răsplătească însutit în timpul de față și în viața viitoare să le ofere viața veșnică, iar în schimbul bunurilor trecătoare să le dea bunurile veșnice și în schimbul bunurilor pământești să le dea bunurile cerești.

    – Pentru frații noștri neofiți, să ne rugăm: Domnul să-i întărească și consolideze. – Pentru frații noștri bântuiți de boală, să ne rugăm: Domnul să-i libereze de orice boală și de orice infirmitate și să-i dea sănătoși Sfintei Biserici. – Pentru frații noștri în călătorie, pe uscat sau pe mare, să ne rugăm. Pentru frații noștri care lucrează în mină, care sunt în exil, în temniță sau înlănțuiți pentru numele lui Cristos, să ne rugăm. Pentru cei care au de suportat o sclavie dură, să ne rugăm. – Pentru dușmanii noștri și cei care ne urăsc, să ne rugăm. Pentru cei care ne persecută din cauza numelui Domnului, să ne rugăm: Domnul să liniștească furia lor și să domolească mânia lor împotriva noastră. – Pentru cei din afară și pentru cei rătăciți, să ne rugăm: Domnul să-i convertească. – Să ne amintim de copiii Bisericii: Domnul să-i ajute să crească în frica sa până la perfecțiune și să-i ghideze până la puterea vârstei. – Să ne rugăm unii pentru alții: prin harul său, Domnul să ne păstreze și să ne conducă până la sfârșit, să ne mântuiască de cel Rău și de toate capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea, să ne mântuiască, conducându-ne în Împărăția cerească. – Să ne rugăm pentru toate sufletele creștine. – Mântuiește-ne și ridică-ne Doamne în marea ta îndurare. – Să ne ridicăm; într-o rugăciune înflăcărată să ne încredințăm noi înșine și unii pe alții Dumnezeului cel Viu, prin Cristos.

    Atunci pontiful se va ruga astfel: (urmează rugăciunea asupra poporului credincios)

    Apoi diaconul spune: Înțelepciune, să luăm aminte! Episcopul salută adunarea prin aceste cuvinte: - Pacea lui Dumnezeu să fie cu voi toți! Și credincioșii răspund: - Și cu duhul tău! Apoi diaconul spune tuturor: Salutați-vă unul pe altul printr-un sărut sfânt! Ne vom schimba sărutul păcii: clerul cu episcopul, laicii, bărbații între ei și femeile între ele. Copiii să fie în preajma părinților; un diacon îi va supraveghea, pentru ca să nu deranjeze; alți diaconi să circule și să supravegheze bărbații și femeile, pentru a evita zgomotul și nimeni să nu gesticuleze, să nu șoșotească sau să doarmă. Sub-diaconii vor fi lângă ușile bărbaților iar diaconesele lângă ușile femeilor pentru ca nimeni să nu iasă și să nu se deschidă ușa, nici chiar pentru a lăsa să intre un credincios în timpul jertfei. Un sub-diacon va aduce preoților apă pentru a se spăla pe mâini, simbol al curăției sufletelor consacrate lui Dumnezeu.

    Eu, Iacob, fratele lui Ioan, fiul lui Zebedeu, am prescris următoarele. Diaconul va spune imediat: - Nici un catehumen, nici un auditor, nici un necredincios, nici un eretic! Voi, cei care v-ați rugat prima rugăciune, vă apropiați; mamelor, luați-vă copiii lângă voi; nimeni să nu aibă pică pe nimeni, nimeni să nu fie fățarnic. Întorși spre Domnul, să ne ținem în picioare cu teamă și frică, pentru sfânta jertfă. Apoi diaconii vor aduce episcopului sfintele daruri, pe altar; preoții vor sta la dreapta și la stânga episcopului, ca niște discipoli care-l asistă pe învățătorul lor de o parte și de cealaltă a altarului; doi diaconi vor ține, fiecare câte un evantai din membrane fine sau din pene de păun pentru a alunga discret micile zburătoare, să nu se apropie de potire. Apoi, episcopul se va ruga în tăcere cu preoții; înveșmântat cu un veșmânt strălucitor și fiind înaintea altarului, va face semnul crucii cu mâna pe frunte și va spune:

    - Harul lui Dumnezeu Atot-Puternicul, dragostea Domnului nostru Isus Cristos și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți! Toți răspund în cor: - Și cu duhul tău! Pontiful: - Sus inimile! Toți: - Le avem la Domnul! Pontiful: - Să-i mulțumim Domnului! Toți: - Vrednic și drept este! Apoi pontiful va spune: - Cu adevărat vrednic și drept lucru este să te preamărim pe tine Dumnezeule adevărat, care exiști înaintea tuturor creaturilor și din care orice paternitate de pe pământ și din ceruri își trage existența, unicul Nenăscut, fără început, independent, stăpân, fără nevoi, temeiul oricărui bine, deasupra tuturor lucrurilor și originilor, mereu și în toate rămâi același, din tine vin la existență toate ca dintr-un izvor nesecat. Fiindcă tu ești cunoașterea fără început, viziunea veșnică, auzul nenăscut, prin fire și unicul în ființă, deasupra oricărui număr, tu care pe toate le-ai adus la existență ex-nihilo, prin Fiul tău Unul-Născut, pe care l-ai născut înaintea veacurilor prin voința, puterea și bunătatea ta, fără mijlocitor, Fiul Unul-Născut, Cuvântul-Dumnezeu, Înțelepciunea vie, primul născut dintre creaturi, îngerul marelui tău sfat, marele tău Preot și adorator vrednic de tine, Regele și Domnul oricărei firi inteligibile și sensibile, care este înainte de toate și prin care toate există.

    (urmează anamneza creației, anamneza primului legământ, trisaghionul biblic, anamneza cristologică)

    Anamneza Cinei de Taină: Amintindu-ne deci de ceea ce el a suferit pentru noi, îți mulțumim ție, Dumnezeule Atot-Puternic, nu atât cât ar trebui, ci atât cât putem, împlinind astfel porunca lui. Căci în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine în sfintele și preacuratele sale mâini, ridicând ochii spre tine, Dumnezeul și Tatăl său, a frânt-o și a dat-o ucenicilor săi zicând: Acesta este misterul noului legământ, luați, mâncați, acesta este trupul meu jertfit pentru mulți întru iertarea păcatelor. De asemenea, a umplut o cupă cu vin și apă, a sfințit-o și le-a dat-o zicând: Beți cu toții, acesta este sângele meu vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor; faceți aceasta în amintirea mea, căci de fiecare dată când mâncați din această pâine și beți din acest potir proclamați moartea mea până ce voi veni. (urmează rugăciunea asupra ofrandei)

    Epicleză: Te rugăm Doamne să privești aceste daruri pe care le-am adus înaintea ta, tu care nu ai nevoie de ele. Să-ți fie bineplăcute, pentru cinstea lui Cristos. Trimite asupra acestei jertfe pe Duhul tău Sfânt, martorul suferințelor Domnului Isus: să facă din această pâine trupul lui Cristos și din ceea ce este în acest potir sângele lui Cristos, pentru ca cei care se împărtășesc să fie întăriți în credință, să obțină iertarea păcatelor, să fie eliberați de diavol și de erorile lui, să fie plini de Duhul Sfânt, pentru a deveni vrednici de Cristos și să obțină viața veșnică prin împăcarea cu tine, Stăpâne Atot-Puternic. (urmează rugăciunea de mijlocire).

    Împărtășanie: După ce toți au răspuns amin, diaconul să spună: - Înțelepciune, să luăm aminte! Apoi episcopul va face această proclamație poporului: - Sfintele Sfinților! Și poporul răspunde: - Un singur Sfânt, un singur Domn, Isus Cristos, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl în Duhul Sfânt. Ești binecuvântat în veci. Amin... Apoi episcopul se împărtășește, după el preoții, diaconii, sub-diaconii, lectorii, cântăreții, asceții și printre femei, diaconesele, fecioarele și văduvele, apoi copiii și apoi tot poporul în ordine, cu respect și credincioșie și fără învălmășeală. Episcopul dă ofranda zicând: - Trupul lui Cristos. Cel ce primește va răspunde: - Amin! Diaconul va ține și potirul cu vin pe care îl întinde zicând: - Sângele lui Cristos, potirul vieții. Iar cel ce bea răspunde: - Amin! Se va citi psalmul 33 în timp ce ceilalți se împărtășesc. După ce s-au împărtășit cu toții, diaconii adună resturile pe care le vor depune în pastephoria. (urmează rugăciunea finală și trimiterea) 

    Apoi diaconul va spune: – Mergeți în pace.


  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :